Autoritățile de la Kiev refuză să adopte o decizie privind instituirea Zilei Limbii Române. Asociația „Basarabia” a Românilor din regiunea Odesa a făcut public un comunicat oficial pe pagina sa de Facebook, în care denunță tergiversarea acestui demers și acuză Guvernul Ucrainei de lipsă de respect față de minoritatea românească, transmite BucPress din Cernăuți.
În comunicat, asociația atrage atenția că, în urma scrisorilor oficiale adresate autorităților ucrainene, răspunsul primit de la Serviciul de Stat al Ucrainei pentru Politicile Etnice și Libertatea de Conștiință (DESS) nu conține nicio promisiune fermă. În loc de o soluție concretă, Kievul invocă un proiect legislativ al Institutului Ucrainean pentru Memoria Națională (UINP), blocat încă din 2017. Acest proiect, care ar trebui să reglementeze instituirea sărbătorilor naționale și minoritare, nu a fost actualizat și nici nu conține prevederi clare privind o posibilă Zi a Limbii Române în Ucraina.
În comunicatul asociației se spune că România a legiferat deja Ziua Limbii Ucrainene printr-o decizie clară, iar Ucraina răspunde cu amânări și ambiguități. Dacă Bucureștiul a demonstrat deschidere și respect pentru comunitatea ucraineană, instituind această zi prin Legea nr. 213/2018, Kievul evită să aplice același principiu de reciprocitate.
Asociația „Basarabia” consideră că această atitudine reprezintă o sabotare deliberată a inițiativelor comunității românești din Ucraina. Răspunsul primit de la DESS nu este altceva decât o promisiune vagă că, la un moment incert în viitor, un posibil act normativ ar putea include Ziua Limbii Române. Cu alte cuvinte, o strategie de amânare fără termene clare și fără garanții.
Această situație ridică semne de întrebare nu doar în rândul românilor din Ucraina, ci și în contextul relațiilor dintre Kiev și București. În timp ce România și Republica Moldova au fost printre cei mai consecvenți susținători ai Ucrainei în contextul războiului, oferind ajutor umanitar, sprijin diplomatic și economic, autoritățile ucrainene continuă să manifeste o lipsă de deschidere în raport cu drepturile comunității românești.
Comunitatea românească din Ucraina nu cere favoruri speciale, ci respectarea unui principiu fundamental al drepturilor minorităților. Prin refuzul de a adopta o măsură similară cu cea a României, Ucraina nu face decât să-și submineze propriile aspirații europene. Este paradoxal ca un stat care dorește integrarea în Uniunea Europeană să continue să trateze cu indiferență și lipsă de transparență drepturile unei comunități care vorbește o limbă oficială a UE.
