Când l-am auzit ieri în Parlament plângând pe umerii celor abuzați, mi s-a făcut greață, la propriu. Marele profesor Tudorel Toader s-a dovedit la fel de abject ca mulți dintre actualii mei “colegi”, la fel de abject ca personajul lui Macedonski din “Noapte de decemvrie” (și nu la emir mă refer), la fel de abject ca majoritatea politicienilor în general și a mentorului său între ale politicii, Tăriceanu, în special. Pentru a nu genera confuzii, precizez că nu-i apăr pe Lazăr sau Kovesi, ci îl acuz de ipocrizie și lipsă de caracter pe Tudorel Toader, a scris pe facebook Sorin Ovidiu Vîntu, aflat în pușcărie.
Am avut o reală simpatie pentru Tudorel Toader. În primul rând pentru că este din Iași, apoi, după ce l-am auzit vorbind, mi-a amintit de marii profesori pe care i-am avut în tinerețe și iar l-am simpatizat. Ulterior a trecut la fapte și nu mi-a mai fost simpatic. Demiterea lui Kovesi și a lui Lazăr, n-are nicio legătură cu repararea vreunui abuz săvârșit de către cei doi sau de subalternii lor. S-a dovedit a fi doar un act de răzbunare. La Kovesi a fost instrumentul răzbunării lui Dragnea și Tăriceanu, iar la Augustin Lazăr o răzbunare personală pentru că aceasta și-a permis să-l înfrunte. Dacă era atât de preocupat de pedepsirea celor care au comis abuzuri, ar fi trebuit să înceapă cu judecătorii care, fără probe, fără cercetări judecătorești, doar după chef, după ordine primite, au băgat la pușcărie cu pedepse decerebrare pe cei care erau țintele trasate de securiști. În paralel, era obligatoriu un decret de amnistie ca o minimă reparație adusă celor care au fost folosiți drept pretext pentru debarcarea celor doi procurori, adică a celor care fac pușcărie degeaba, susține Vîntu.
