de Andreas Rostek-Buetti, comentariu Deutsche Welle
Sistemul de aprovizionare cu medicamente din Germania şi Europa e vulnerabil chiar şi în situaţii normale, fără coronavirus. Acum se complică lucrurile şi nu se întrevede prea curând o soluţie.
Se aşteaptă o penurie de medicamente
În Germania există un oficiu federal pentru controlul medicamentelor şi acesta a constatat, de ceva vreme deja, că 239 de medicamente nu pot fi livrate în ţară. Constatarea s-a făcut anul trecut în octombrie, când cei mai mulţi europeni nici nu auziseră de Wuhan şi Hubei şi nici de coronavirus.
Între timp, Institutul federal pentru Medicamente şi Produse Medicale (BfArM) a anunţat că există dificultăţi la livrarea a 277 de medicamente, între care calmante, antibiotice, antidepresive şi pastile pentru scăderea tensiunii. Situaţia s-ar putea agrava. Şi nu neapărat din cauza răspândirii virusului COVID-19.
Astfel de avertismente nu sunt noi. Industria farmaceutică este o afacere gigantică. Numai cele mai mari zece concerne farmaceutice au avut anul trecut, potrivit serviciului financiar al Bloomberg, citat de cotidianul economic Handelsblatt, o cifră de afaceri de 455 de miliarde de dolari, iar în acest an se aşteaptă un plus de 138 de miliarde. Toate aceste calcule s-au făcut înaintea izbucnirii crizei declanşate de coronavirus.
Un aspect important e faptul că aproximativ 90 la sută din substanţele necesare la producerea aşa-numitelor medicamente generice sunt realizate în China. Genericele sunt medicamente la care patentul a expirat. În plus, conform unori estimări din Elveţia, circa 50 la sută din medicamentele protejate prin patent depind de substanţe produse în China.
Sistemul de rabat şi consecinţele sale
Nu doar substanţele sunt produse în Asia, ci şi multe medicamente generice – de exemplu în India. Dar şi în Europa de Est. De ce? E limpede, din motive economice, mai precis a sistemului de rabat. Principalele case de asigurări de sănătate din Germania negociază cu producătorii, din timp în timp, preţurile pentru medicamente şi garantează unei companii farmaceutice contracte de exclusivitate pentru anumite medicamente. Astfel scad costurile pentru casele de asigurări şi pentru pacienţi. Cresc, în schimb, enorm presiunile pentru producători în ce priveşte stabilirea preţurilor. Consecinţa este transferarea producţiei din Germania în ţări cu costuri de producţie reduse. Cu doi ani în urmă a fost închisă şi ultima mare fabrică de antibiotice din Germania cu sediul la Frankfurt-Höchst. Deschiderea unor astfel de fabrici farmaceutice nu e un proces simplu şi se derulează în mai multe etape şi pe parcursul a până la 14 luni. Uneori, produsul final, realizat în alte ţări, este doar împachetat în Europa de Vest.
Substanţele farmaceutice provin, de regulă, din China. În provincia Hubei, paralizată practic de izbucnirea şi răspândirea coronavirusului, îşi au sediul producătorii de substanţe farmaceutice pentru 136 de medicamente, între care şi antibiotice.
Nerelevant pentru piaţa germană?
Nu ar trebui totuşi să se ajungă neapărat la probleme de livrare a medicamentelor. Experţii estimează că producătorii au în depozit substanţele cele mai importante pentru aproximativ 3 luni.
Situaţia devine extrem de gravă abia în momentul în care „penuria de medicamente durează o jumătate de an”, explică expertul francez în domeniu Eric Bouteiller. Un alt factor agravant este lipsa de transparenţă privind reţelele de livrare a medicamentelor – avertizează pentru DW firma de consultanţă Roland Berger. Şi aceasta devine într-o criză precum cea generată de coronavirus o problemă. „Dacă situaţia nu se ameliorează, stocurile substanţelor farmaceutice importante provenite din China sau India se vor epuiza. Piaţa internă de acolo va avea prioritate în faţa exportului”, mai atenţionează firma menţionată.
Institutul federal pentru Medicamente şi Produse Medicale (BfArM) rămâne, în schimb, vag în prognozele sale. Potrivit unui purtător de cuvânt al acestuia, din datele aflate la dispoziţie privind substanţele farmaceutice din provincia chineză Hubei, reiese că ceea ce se produce sau nu s-ar mai produce acolo „nu este relevant pentru piaţa germană”.
„Viciu sistemic”
În prezent, autorităţile vor să introducă un sistem prin care concernele farmaceutice şi comercianţii en gros să raporteze lipsurile de aprovizionare. Dacă BfArM va putea impune interzicerea exportului de medicamente cu stoc limitat, aşa cum s-a tot cerut, nu este sigur. O altă ciudăţenie a sistemului este faptul că unele medicamente sunt exportate din Germania pentru că aici sunt ceva mai ieftine decât altundeva. Comercianţii câştigă astfel bani buni, iar aceste medicamente ar putea lipsi în spitalele germane.
Despre un „viciu de sistem” a vorbit şi Frank Dörje, responsabil pentru farmacia clinicii universitare din Erlangen, într-o declaraţie făcută săptămânalului „Die Zeit” cu câteva luni înaintea declanşării crizei coronavirus.
Această criză agravează viciul de sistem. Firma de consultanţă Roland Berger atrage atenţia asupra consecinţelor dependenţei Europei de produsele farmaceutice din China. O propunere concretă ar fi: dacă o firmă farmaceutică are în exploatare în Germania o linie de producţie de antibiotice, de pildă, atunci ar trebui să obţină un preţ anume, independent de costul final al medicamentului. Aşa s-ar putea evita probleme de aprovizionare.
Responsabilii politici promit să caute soluţii pentru a promova producţia de substanţe farmaceutice importante în Uniunea Europeană. „Costurile sunt desigur un factor decisiv”, subliniază experta formaţiunii ecologiste Kordula Schulz-Asche, în dialog cu DW. Într-un document întocmit de ecologişti în ianuarie se menţionează că e nevoie de „stimulente”. Ce ar însemna asta concret, e neclar. Răspunsuri se vor căuta şi pe timpul preşedinţiei prin rotaţie a Consiliului UE, pe care Germania o preia în iulie.
