Diplomația austriacă privește Moldova ca pe un teren de experimentare a unor compromisuri între Rusia și Occident, inclusiv prin neutralizarea unor țări aflate în această zonă gri dintre Rusia și Occident (….) Eu consider că rolul diplomației austriece este unul neconstructiv și chiar dăunător în această situație, a declarat la Radio Europa Liberă analistul Vladimir Socor referindu-se la negocierile privind Transnistria.
Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa a salutat, marți, „avântul” din ultimele săptămâni al procesului de reglementare transnistreană. Vorbind de la Viena, la încheierea singurei întâlniri în format 5+2 din ultimul an și jumătate, reprezentantul președinției austriece a OSCE, ambasadorul Wolf Dietrich Heim, a spus că înțelegerile recente dintre Chișinău și Tiraspol au depășit așteptările.
Explicația este următoarea: dl Plahotniuc nu dorește să-și ardă punțile de reconciliere cu Rusia. El dorește foarte mult să se reconcilieze cu Rusia. El își dă seama că a sărit peste cal în retorica sa pro-rusească, retorică de altfel lipsită de acoperire internă, dar a sărit peste cal, nu dorește să-și ardă punțile și privește la procesul de negociere în privința Transnistriei ca la o posibilitate de a-și redeschide niște ușițe sau niște portițe spre Moscova. Plahotniuc chiar l-a folosit pe Dodon în acest scop, cu ocazia primelor vizite ale lui Dodon la Moscova, după alegerea lui Dodon ca președinte. Era clar că Dodon se ducea acolo cu niște doleanțe, cereri din partea lui Plahotniuc și au apărut indicii clare în această privință. Deci, dl Plahotniuc privește negocierile în vederea rezolvării conflictului din Transnistria ca pe o oportunitate de a se reconcilia cu Rusia. Lucrul care pe mine mă neliniștește este acela că diplomația occidentală, OSCE, în primul rând, a încurajat noțiunea unei platforme comune Plahotniuc – Dodon în ceea ce privește poziționarea Republicii Moldova în negocierile referitoare la Transnistria. Și Plahotniuc, și Dodon s-au referit la acest fapt; Plahotniuc chiar s-a referit foarte apăsat, a spus că „diplomații occidentali i-au recomandat să stabilească o platformă de înțelegere cu Dodon, care să constituie baza unei politici comune a instituțiilor din Republica Moldova în privința negocierilor referitoare la Transnistria”. Nu cred deloc că aceasta a fost o idee bună, cunoaștem poziția lui Dodon în aceste negocieri, o poziție complet contrară interesului național al Republicii Moldova, iar a stabili un numitor comun între Dodon și Plahotniuc înseamnă, pur și simplu, a-l contamina, a-l molipsi pe Plahotniuc de ideile lui Dodon. Înseamnă a-l mișca pe Plahotniuc în partea, în direcția dlui Dodon, o idee nefericită pe care știu că misiunea OSCE din Chișinău, din păcate, a patronat-o, a susținut Socor.
Să analizăm ceea ce se cheamă „pachetul de la Berlin”. El constă din două componente cu totul diferite între ele. Autorităților de la Tiraspol li se cer două lucruri elementare, complet omenești, nepolitice, inofensive, și anume: să permită accesul țăranilor moldoveni din raionul Dubăsari pe malul stâng la terenurile lor agricole situate dincolo de șosea, pe de o parte, și pe de altă parte, funcționarea normală a celor câteva școli în limba română de pe malul stâng. Lucruri cu totul omenești pe care Tiraspolul a refuzat să le îndeplinească timp de 25 de ani, practic a refuzat să le îndeplinească cu scopul de a șantaja Chișinăul să acorde concesii de ordin politic și iată că exact acest lucru se întâmplă în virtutea așa-zisului „pachet de la Berlin”. Chișinăului i se cere că acorde Tiraspolului elemente de statalitate sub forma recunoașterii plăcuțelor automobilelor înregistrare în Transnistria, cu însemne transnistrene, și recunoașterea diplomelor de absolvire emise de instituții din Transnistria, în primul rând, de Universitatea din Tiraspol, pe care Transnistria o numește „Universitate de Stat”. a mai spus analistul.
