Unul dintre soldaţii americani care au dezertat în urmă cu peste 50 de ani în Coreea de Nord, James Dresnok, a decedat la Phenian anul trecut, după ce a mărturisit pe patul de moarte ataşamentul său pentru „marele lider Kim Jong-un”. Chiar dacă moartea militarului a survenit în 2016, informația a fost confirmată abia recent de fiii săi, relatează BBC.
Fiii lui James Dresnok au oferit un interviu video site-ului nord-coreean Uriminzokkiri.
Ted şi James Dresnok confirmă că tatăl lor a murit în noiembrie 2016 în urma unui accident vascular cerebral.
Povestea dezertării lui James Dresnok începe în 1962, când americanul a hotărât să treacă zona militarizată dintre cele două Corei. Dresnok a făcut parte dintr-un mic grup de soldaţi americani care au evadat în Coreea de Nord în urma războiului din Peninsula Coreeană (1950-1953).
După ce a trecut de partea Phenianului, fostul sodat american avea să apară filme de propagandă, devenind cu timpul ultimul caz cunoscut de militar american transfug în Coreea de Nord. Ceilalți dezertori americani fie au decedat, fie au fost autorizați să plece.
Dresnok a fost căsătorit cu românca Doina Bumbea – o pictoriţă răpită de agenții Phenianului în 1978 şi care ar fi murit de cancer în 1997 – , iar Ted şi James sunt fiii cuplului.
Anul 1978
Mariajul, însă, ar fi fost unul impus cu forța de autoritățile nord-coreene, declara într-un interviu din 2014 oferit României Libere fratele artistei, Gabriel Bumbea: „După cum am mai spus-o în repetate rânduri prin ziare, televiziuni, din țară și din străinătate, sora mea Doina Bumbea a murit în ianuarie 1997 la Phenian, în captivitate, izolată complet de tot ce înseamnă exteriorul granițelor nord-coreene. Printr-o căsătorie ce i s-a impus pe la începutul anilor ’80 cu un dezertor din armata americană, pe nume Joe James Dresnok, a dat naștere la doi copii, doi băieți. Primul s-a născut în decembrie 1981 (Theodore Ricardo Dresnok), cel mic s-a născut în februarie 1983 (James Gabriel Dresnok). Din momentul în care am aflat de existența lor, principalul meu obiectiv a fost să încerc orice demers, să bat la orice ușă, să fac tot ce-mi stă-n putință, ca român obișnuit şi cu resurse modeste, ca să ajung să pot măcar să-mi văd nepoții captivi încă la Phenian. Nădăjduiesc ca asta să se întâmple curând. Am promisiuni din partea unor organizații din străinătate că se încearcă negocieri cu Phenianul în acest sens”.
Întrebat despre eforturile depuse de autoritățile de la București pentru eliberarea Doinei Bumbea din lagărul nord-coreean, Gabriel explica în interviu: „Începând cu 16 martie 2014 și până pe 20 ale aceleiași luni, am participat la Geneva la cea de-a 31-a întâlnire din cadrul celei de-a 25-a sesiuni a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului și unde au participat reprezentanți ai tuturor țărilor aderente la ONU. Eu am reprezentat acolo ONG-ul românesc, „Asociația Doina Bumbea“, care se ocupă de persoane răpite, căutarea și salvarea lor, ONG înființat încă din anul 2008. De data aceasta, comisia de anchetă de la ONU a discutat foarte serios despre gravele încălcări ale drepturilor omului în Coreea de Nord, emițând și o rezoluție cu privire la măsurile ce vor fi luate împotriva guvernului condus de Kim Jong Un. Au urmat conferințe de presă în sediul ONU la care au participat reprezentanții ONG-urilor din țările afectate, Japonia, Coreea de Sud, Thailanda și România. Au fost discuții și cu înalți oficiali ai Consiliului de Anchetă al ONU pentru Drepturile Omului, precum și cu ambasadori ai țărilor afectate. Cea mai importantă a fost întâlnirea cu ambasadorul Statelor Unite ale Americii de la Geneva, Excelența Sa domnul Robert King. În data de 18 martie, reprezentanții tuturor ONG-urilor din cele patru țări am avut o întâlnire de o oră, la sediul misiunii diplomatice a României de la Geneva, cu Excelența Sa doamna ambasador Maria Ciobanu. Ca de obicei, ca în multe alte rânduri, după întâlnirile avute cu toți ambasadorii din țările prin care am ajuns, mi s-a răspuns sec și fals binevoitor că imediat după întâlnire se va trimite un raport către MAE București urmând ca cei de acolo să decidă ce este de făcut și în cel mai scurt timp să-mi trimită un răspuns oficial în ce privește cazul Doina Bumbea. După cum bine ne cunoaștem întregul sistem politic, administrativ român, acele răspunsuri n-au ajuns niciodată. Și mai trist, nu-i așa?”.
În 1970, Doina Bumbea părăsea România, căsătorindu-se cu un cetățean italian. În Italia, pictorița avea să locuiască opt ani, încercând să își clădească o carieră în complicata lume artistică italiană. În 1978, Doina Bumbea pornește cu un avion spre Japonia, unde îi fusese promisă o expoziție grandioasă la Tokio. Acesta este momentul în care destinul artistei ia o turnură întunecată. Informațiile apărute ulterioar, puse cap la cap, indică faptul că Doina Bumbea, în drumul ei spre Țara Soarelui Răsare, urma să facă escale la Moscova și apoi la Phenian. În acest punct, filmul vieții pictoriței se destramă și Doina Bumbea ajunge în detenția serviciilor secrete nord-coreene.
Un alt militar american care a dezertat în Coreea Nord, Charles Jenkins, îl descrie pe James Dresnok ca fiind un bărbat violent.
Declarațiile fiilor
„Tatăl nostru a fost primit în braţele Republicii şi s-a bucurat de iubire şi îngrijire din partea partidului până la decesul lui, la vârsta de 74 de ani”, a declarat Ted Dresnkok, cel mai mare dintre cei doi fii.
În clip, Ted, la fel ca fratele său, poartă uniforma armatei poporului coreean. În piept, are prinsă o insignă pe care figurează fondatorul Coreii de Nord, Kim Ir-Sen, precum şi fiul şi succesorul lui, Kim Jong-Il.
Evocând recenta agravare a tensiunilor între Washington şi Phenian pe marginea programului său balistic şi nuclear, Ted Dresnok, care poartă şi numele nord-coreean Hong Soon-Chol, i-a atenţionat pe „imperialiştii americani” că alimentează o „isterie belicoasă” fără a şti nimic despre armata Coreii de Nord sau despre poporul acestei ţări. Dacă va izbucni un război, „nu vom rata ocazia să radem SUA de pe harta lumii, pentru totdeauna”.
„Îl avem pe scumpul nostru lider suprem Kim Jong-Un”, adaugă James Dresnok, alias Hong Chol. „Dacă el este de partea noastră, victoria este certă”, subliniază el.
În 2006, James Dresnok senior, zis Joe, a fost subiectul unui document britanic, A trece frontiera, în care el se declara mulţumit de viaţa sa în Phenian, unde oamenii beneficiază în general de un nivel de viaţă mai bun decât în altă parte în Coreea de Nord. Într-un interviu pentru CBS, el a declarat că nu ar pleca niciodată de la Phenian, „chiar dacă i se va pune pe masă un miliard de dolari de aur”.
