Emil Hurezeanu a vorbit joi seară la Digi 24 despre „tevatura” care s-a făcut înainte de propunerea oficială ca ambasador al României în Germania, existând discuții că n-ar fi cetățean român.
„Nicio numire și nici terminarea procesului până la acreditare nu s-ar putea face dacă n-aș fi cetățean român. E adevărat, multă vreme n-am fost cetățean român, pentru că am renunțat la cetățenia română în momentul în care, cu ani în urmă, cetățenia locului în care trăiam atunci, cea germană, nu se putea obține decât renunțând la cetățenia originară. Ulterior, lucrurile s-au schimbat, m-am reîntors în țară, dar germanii nu acceptau dubla cetățenie. Tot felul de legături mai vechi cu orașele și locurile în care am trăit și am muncit, nu mi-am permis să renunț la cetățenia germană. Am avut un statut de rezident german, cu pașaport german, în România”, a spus Hurezeanu.
„În ultimii ani a devenit posibilă dubla cetățenie și pentru germani când e vorba de cetățeni din interiorul Uniunii Europene, și cred că și pentru turci. Având un statut legal de rezident aici, neavând funcții publice – care până în 2003 cereau insistent cetățenia română – și mai ales după 2003, după modificarea Constituției, s-a acceptat principiul dublei cetățenii și pentru oamenii cu funcții politice. Am păstrat această stare de cetățean german rezident în România. În ultimele luni, în situația în care s-a pus problema unei posibile nominalizări pentru această funcție, am depus cererea de redobândire a cetățeniei, la începutul lunii martie, primind aprobarea redobîndirii cetățeniei”, a adăugat Emil Hurezeanu, la emisiunea Jurnalul de seară de la Digi24.
„Bineînțeles că voi reprezenta interesele României, ținând cont și de locul în care mă voi afla”, a subliniat Emil Hurezeanu.
„Convențional, dacă ar fi existat o exigență, fie a legii române, fie a legii germane, care n-ar fi acceptat această dualitate, aș fi renunțat la cetățenia germană, ca să păstrez numai cetățenia română. Nici partea română, nici partea germană nu cer acest lucru. Sunt gata oricând s-o fac, dacă ar fi existat acest conflict de naționalități”, a mai spus Emil Hurezeanu.
Potrivit unui comunicat al Administrației Prezidențiale, preşedintele României, Klaus Iohannis, a aprobat astăzi propunerea de numire ca ambasador extraordinar şi plenipotentiar în Republica Federală Germania a lui Emil Hurezeanu.
CULISELE
„Ce situație pe jumătate fericită și pe jumătate ingrată, fiind obișnuitul dumneavostră în acest studio de aproape trei ani, în fiecare seară, mi-a venit rândul și în această seară, și sunt singurul în situația acestor domni și doamne propuși care trebuie să dea explicații. În mod normal, acești oameni nu dau explicații, nu? E o șansă pentru mine”, i-a spus Emil Hurezeanu lui Cosmin Prelipceanu, în emisiunea Jurnalul de seară, de la Digi24.
„Profesia mea de jurnalist, care a început la începutul anilor 80, m-a purtat în multe locuri, multe țări, dar cea mai importantă zonă a fost Germania, unde am lucrat și la Munchen și după aceea la Deutsche Welle, la Koln. M-am întors în 2002 în țară și, cu o mică paranteză, am continuat să fac acest lucru. Sunt un jurnalist care vrea să descrie realitatea, să o înțeleagă, să o analizeze. N-am fost neapărat un jurnalist de opinie, nu sunt un om care judecă lucrurile din perspectiva propriului său ego, bineînțeles cu instrumentele personale. Fiecare autor are și opinii. Dar am practicat mai degrabă un jurnalism de înțelegere și de găsire a medianei”, a adăugat el.
„Preocupările mele de politică externă, fiind de la început în situația de a scrie comentarii de politică externă și în mijlocul unor întâmplări tulburi, uneori confuze, în anii 80, în ultima parte a Războiului Rece, eram într-o poziție de a observa aproape în timp real și concomitent mai multe secvențe cu desfășurări tulburătoare în Uniunea Sovietică, după 1985, în Polonia, în SUA și în România – în primul rând – că era principala preocupare”, a mai spus jurnalistul.
„Aceste procupări de politică externă m-au familiarizat cu o lume care m-a atras și, în același timp, față de care am rămas oarecum distant. Ciclurile biografice, întâmplările din viață, dorința de a face altceva și în același timp același lucru, folosindu-ți experiențele și cunoștințele, într-un moment în care relația dintre o țară ca Germania și România, după părerea mea, este mai importantă decât oricând. În situația în care e vorba de un amator, eu sunt un diletant, nu fac parte din corpul diplomatic, n-am avut stagii acolo, secretar 1, secretar 2… vin dintr-o zonă diferită, dar, în același timp, o zonă în care apropierea de Germania și trăind acolo și încercând să înțeleg și să cunosc mai bine această țară mi-au dat suficient curaj să accept această propunere”, a menționat el.
„E o propunere care mi s-a făcut relativ simplu de președintele Republicii, a cărui relație personală cu mine este destul de firavă. E unul dintre telespectatorii mei, așa cum eu am fost unul dintre concitadinii lui, amândoi născându-ne la Sibiu, domnia sa trăind în continuare acolo. Și, deci, nu neapărat o relație de apropiere, și de familiaritate și de cunoaștere cred că l-a făcut să ia această decizie. Nu intru în cabinetul deicizional al președintelui, am încercat să explic care sunt motivele mele pentru care iau această decizie”, a povestit Emil Hurezeanu, la Digi24.
„Probabil nu sunt singurul jurnalist care vine dinspre exteriorul unui fenomen, îl intersectează și apoi îl părăsește sau nu. Și diplomații rămân diplomați și jurnaliștii rămân jurnaliști. Important e că probabil și unii și ceilalți la un moment dat au interese, forme de înțelegere pe care le accentuează, le reproduc și care contribuie la înțelegerea mai bună a lucurilor. Și un diplomat face asta cu cei care îl trimit în acest job, el reprezintă politica statului, o poate face mai bine sau mai rău, o poate face și cu mijloacele lui personale, care țin de persuasiune, de o anumită familiaritate cu mediul în care ajunge, poate și de gravitatea cu care înțelege lucrurile sau nu, ușurința cu care le înțelege sau nu”, a subliniat Emil Hurezeanu.
