Reporter: Cum priviţi mişcarea de protest din ultimele zile, v-a surprins prin amploare?
Victor Rebengiuc: Mă surprinde în bine, adică nu mă aşteptam să existe o asemenea amploare. Ştiu, îmi dau seama că toată lumea este nemulţumită de ceea ce s-a întâmplat, de toată hoţia pe care Guvernul PSD a comis-o, dar faptul că există atâta responsabilitate cetăţenească în rândul românilor, ca să folosesc şi eu un termen consacrat, mă surprinde în bine, îmi place faptul că românii ies şi îşi manifestă dezacordul faţă de hoţiile care se întâmplă, încercând să fie ascunse, dar de fapt sunt foarte evidente.
Rep.: Cum calificaţi modul în care au acţionat autorităţile? Mă refer la acea şedinţă de Guvern, seara târziu, fără ca presa să fie anunţată asupra includerii pe ordinea de zi a OUG privind modificarea Codului Penal.
V.R.: Este o practică bine ştiută a PSD-ului, îţi bagă pumnul în gură şi gata, s-a terminat, nu mai avem ce discuta. Ei credeau că nici nu au ce discuta, pentru că au invocat votul popular, zic ei, dar asta e… Nu m-a surprins modul în care ei au acţionat, e ştiut, îi caracterizează.
„Eu muncesc de 60 de ani şi abia am un apartament şi o maşinuţă, Dragnea are o moşie”
Rep.: Ce credeţi că ar trebui să se întâmple acum cu OUG de modificare a Codului Penal?
V.R.: S-o calce în picioare, să nu mai existe, pentru că este o nebunie, o tâmpenie, este o invitaţie la hoţie. Tot auzeam în ultima perioadă pe la diverse televiziuni că DNA-ul a devenit o nenorocire… DNA-ul a atacat numai hoţii. Şi că oamenii politici sunt ameninţaţi… Păi, dacă oamenii politici fură cel mai mult, cine-i de vină? Să se uite la ei acolo. Să ne explice domnul Dragnea de exemplu cum poate el să aibă o asemenea moşie de nu ştiu câte, şapte hectare, cu piscină, cu teren de tenis, cu nu ştiu câte clădiri pe ea acolo. Eu sunt un om care munceşte de peste 60 de ani de zile şi abia am şi eu un apartament şi o maşinuţă, împreună cu soţia mea, amândoi am muncit pe rupte, eu de 60 de ani, ea de 50.
Rep.: Aveţi un mesaj pentru manifestanţi?
V.R.: Vreau să le spun că-i iubesc foarte tare, le admir determinarea şi regret că nu pot să fiu alături de ei, vârsta nu-mi permite, nu pot să stau multă vreme în picioare şi din cauza asta nu sunt prezent şi eu acolo, pentru că altfel aş fi fost acolo, aşa cum am mai fost de-atâtea ori, în alte ocazii. Îi iubesc din suflet şi le urez tărie, forţă şi determinare. Până la capăt.