Universitatea Sapientia este mai mult decât o universitate laică „profană”, misiunea ei este supravieţuirea maghiarilor în Transilvania, ceea ce este un exemplu pentru toţi maghiarii din întregul Bazin Carpatic – a declarat sâmbătă, la Târgu Mureş, viceprim-ministrul Ungariei Zsolt Semjén.
Politicianul a participat la ceremonia organizată cu ocazia Zilei universităţii, unde i-a fost înmânat Premiul Bocskai pentru contribuţia sa la înfiinţarea şi dezvoltarea instituţiei.
În discursul său, el a subliniat că numele universităţii nu este întâmplătoare, ci se referă la caracterul creştin al acesteia. A fost o alegere înţeleaptă, deoarece denumirea ar fi putut face aluzie şi la ştiinţă (scientia), la raţiune (ratio) şi la răspunsul adecvat la provocări (prudentia) – a spus vice-premierul, adăugând că “Sapientia este mai mult decât toate acestea”.
Zsolt Semjén l-a citat pe fizicianul nuclear de renume mondial, Ede Teller, care, când a fost întrebat cărui fapt îi datorează cariera sa în ştiinţele naturii, a dat un răspuns surprinzător: poetului Endre Ady. Pentru că nu putem gândi despre ceva dacă nu ne putem exprima ideile cu ajutorul limbii. În primul rând, gândirea în limba maternă are o calitate diferită faţă de cea într-o limbă pe care am învăţat-o. În al doilea rând, calitatea, bogăţia şi capacitatea de exprimare a unei limbi nu sunt deloc lipsite de importanţă: “genialitatea limbii maghiare face posibilă o gândire genială”.
El a adăugat că limba maternă are o importanţă crucială pentru individul, pentru dezvoltarea sa, dar şi pentru naţiune, fiind “fortificaţia ultimă”, garanţia supravieţuirii.
“Politica mondială ne-a putut despărţi cu frontierele de stat, dar nu ne poate destrăma gândirea, limba şi conştiinţa noastră” – a declarat Zsolt Semjén. El a subliniat: de aceea este importantă şi pentru ştiinţă, pe lângă utilizarea limbii maghiare de toate zilele, limbajul maghiar de specialitate unitar, pentru ca ştiinţa să se poată dezvolta în limba maghiară şi pe teritoriile dezlipite.
“Nu Universitatea Sapientia este cea care ne datorează mulţumiri, noi trebuie să îi mulţumim Sapientiei pentru exemplul pe care ni-l dă, un exemplu de a fi maghiar şi de statornicie” – a precizat viceprim-ministrul.
Rectorul Márton Tonk a evidenţiat: Sapientia este unul dintre proiectele cele mai influente şi cele mai reuşite ale comunităţii maghiare din Transilvania şi ale politicii naţionale maghiare în Bazinul Carpatic.
“Pentru prima dată putem spune că Sapientia şi reţeaua regională de învăţământ superior maghiar independent din Transilvania s-a constituit, din acest punct de vedere ne aflăm deja într-o situaţie post factum” – a precizat rectorul, referindu-se la înfiinţarea celei de-a patra unităţi de sine stătătoare, facultatea de la Sfântu Gheorghe.
El a evocat începuturile, corul pesimiştilor, demonstrând apoi cu cifre că nu aceştia au avut dreptate: aproximativ 7000 de studenţi ai universităţii private din Transilvania au obţinut diploma de licenţă, aproape 1000 obţinând diploma de masterat.
Episcopul Béla Kató, preşedintele Fundaţiei Sapientia, a calificat înfiinţarea universităţii cel mai mare miracol transilvănean de la schimbarea de regim încoace. El a subliniat: comunitatea universităţii nu a fost construită pe roluri sociale, ci pe oameni.
“Nu este suficient ca membrii unei naţiuni să creeze bunuri materiale, intelectuale şi spirituale unii pentru alţii, înainte de toate ei au nevoie unii de alţii” – a spus el.
Hunor Kelemen, preşedintele UDMR, a comparat universitatea cu o catedrală, subliniind că singura modalitate de a crea ceva durabil este păstrarea valorilor existente şi construire de noi valori pe baza acestora.
“Aceasta este tradiţia pe care o avem aici, în Transilvania. Aceasta este ideea principală a transilvanismului” – a spus politicianul, adăugând: nu este întâmplător faptul că Sapientia şi-a ales ca sediu casa natală a principelui István Bocskai la Cluj-Napoca şi că şi-a denumit premiul după acest principe.
El a considerat că premiatul, viceprim-ministrul Zsolt Semjén, reprezintă acelaşi punct de vedere bazat pe trecut şi orientat spre viitor, fiind unul dintre puţinii oameni care înţeleg valorile transilvane, oamenii transilvani şi comunitatea transilvăneană.
“Evident că această capacitate are şi rădăcini şi tradiţii familiale, însă aceste legături se pot şi destrăma. El nu numai că nu s-a rupt de aceste legături, ci le-a întărit” – a spus Kelemen, referindu-se la originile transilvănene ale laureatului.
