Elena Văcărescu s-a născut în 21 septembrie 1864, la București. Ea și-a petrecut copilăria și adolescența pe moșia familiei boierești din care făcea parte, la Văcăreștii Dâmboviței, în apropiere de Târgoviște, vechea cetate de scaun a Valahiei. Apoi, ea a plecat la Paris, pentru a-și face studiile. Întoarsă în țară, Elena Văcărescu a fost prezentată Reginei Elisabeta a României de către unchiul său, Theodor Văcărescu, care era mareșal al Palatului. Regina Elisabeta a fost fermecată de frumusețea și de inteligența tinerei poete și i-a oferit postul de domnișoară de onoare, în 1888.
Elena Văcărescu a stârnit o mare pasiune în inima Principelui Moștenitor Ferdinand al României, nepotul de frate al Regelui Carol I. Idila dintre cei doi a fost încurajată de Regina Elisabeta, astfel că Ferdinand și Elena s-au logodit în salonul de lectură al Reginei României. Însă căsătoria dintre cei doi a devenit imposibilă din cauza opoziției Regelui Carol I și a elitei politice românești.
Jurnalul lui Carol I arată că Regele României își iubea nepotul și, în cele din urmă, ar fi consimțit la o căsătorie cu Elena Văcărescu. Însă politicienii de la București s-au opus. Ei își doreau ca Principele Moștenitor Ferdinand să se căsătorească cu o principesă dintr-o familie domnitoare a Europei, iar acest mariaj să consolideze prestigiul României, care își proclamase independența la 10 Mai 1877 și devenise Regat din 10 Mai 1881.
În cele din urmă, voința politică a fost mai puternică decât idila de la palat. Regele Carol I le-a trimis în exil pe Regina Elisabeta și pe Elena Văcărescu, în anul 1891. O perioadă, cele două prietene au locuit la Veneția. Apoi, Regina Elisabeta s-a retras pe domeniul părintesc de la Neuwied, iar Elena Văcărescu s-a întors la Paris.
Exilul Reginei Elisabeta s-a sfârșit abia după mariajul dintre Principele Moștenitor Ferdinand al României și Principesa Maria de Edinburgh, nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii, în 1893.
Elena Văcărescu a rămas la Paris, unde a devenit una dintre cele mai cunoscute personalități literare. Ea a fost premiată de Academia Franceză. În timpul Primului Război Mondial, ea a militat pentru Marea Unire, iar din anul 1919 a devenit membru al delegației oficiale a României la Conferința de Pace. De data aceasta, elita politică de la București era onorată să se asocieze cu doamna care devenise faimoasă în întreaga Europă datorită operei sale literare.
Regele Ferdinand I al României, care nu și-a uitat niciodată prima sa iubire, i-a oferit postul de secretar general al Asociației Române pe lângă Societatea Națiunilor. Din 1925, Elena Văcărescu a devenit cavaler al Legiunii de Onoare, iar mai apoi a devenit membru al Academiei Române. Era prima femeie care avea această onoare.
Elena Văcărescu a murit în 1947 la Paris, iar osemintele sale au fost aduse în țară în 1959 și se odihnesc în capela Văcăreștilor din cimitirul Bellu din București.
