Vă aşteptăm din nou pe la noi domnule preşedinte, dar nu pentru poze, scrie în Gazeta Românească din Italia un cetățean român, Cornel Toma, care a participat la întâlnirea cu președintele Klaus Iohannis și dna Carmen Iohannis la sfârșitul săptămânii la Milano.
Cornel Toma scrie:
Domnule Iohannis, vă fac o scurtă listă cu ce se discuta pe margine în timp ce dumneavoastră strângeaţi mâini şi vă pozaţi.În primul rând nu ştim cine este referentul pentru Diaspora la Cotroceni. Nimeni cu scaun la cap nu are pretenţia să vorbească toată ziua-bună ziua cu dumneavoastră personal, ci cu specialistul în Diaspora. Pe site-ul preşedinţiei la Departamentul pentru Problemele Diasporei (apropos, negativă abordare în denumire) nu apare nimic. Şi apropos din nou, site-ul arată ca făcut de un student la agronomie în sesiune.Apoi există un interes deosebit pentru când începe „un alt fel de a face politică”. Partidul de guvernământ tocmai v-a turnat în cap câteva remorci de rumeguş amestecat cu lături pe marginea scandalului defişărilor. Noi până la proba contrarie vă considerăm străin de vânzarea de păduri şi vă amintim că sunteţi garantul climei politice din România. Dispreţul faţă de instituţiile statului a ajuns la un punct insuportabil. Ce măsuri aţi luat?Când aţi preluat mandatul aţi promis că „ambasadorii ruşinii” vor plăti preţul kilometrilor de cozi de la secţiile de votare. Poate ar trebui să admiteţi că v-a luat gura pe dinainte şi că haosul nu a fost creat de ambasadori. Ori că nu puteţi face nimic pentru reformarea diplomaţiei româneşti. Pentru că noi nu am văzut nimic concret în acest sens. Votul prin corespondenţă nu va spăla această ruşine.
Concluzia românului pentru Iohannis:
Domnule preşedinte. Nu ajunge un discurs citit şi o baie de mulţime dacă treceţi pe la noi. Pentru că nu-i vedem utilitatea practică. Vă rugăm frumos să stabiliţi cine se ocupă de Diaspora la Cotroceni şi să nu cădeţi în erorile trecutului. Nu vrem alte vizite în care să fim întrebaţi ce probleme avem ori să ne unim în cine ştie ce Congres doar pentru că funcţionarilor statului le este lene să ţină legătura cu 400 de subiecţi în loc de unul.
