Abatele orădean Rudolf Anzelm Fejes a primit o somaţie de executare prin care i se acordă un termen de opt zile pentru a părăsi mănăstirea premonstratensă din Oradea, în caz contrar urmând să fie evacuat cu ajutorul autorităţilor pe 23 februarie, la ora 10 dimineaţa – a anunţat abatele joi, făcând apel la solidaritate.
La 29 ianuarie, tribunalul din Oradea a decis evacuarea lui Rudolf Anzelm Fejes, abate premonstratens şi prepozit-prelat din Promontoriul Oradea. Evacuarea este executorie în ciuda faptului că hotărârea de primă instanţă poate fi contestată, iar tribunalul a admis obiecţia constituţională a abatelui.
Într-un comunicat publicat joi pe pagina de socializare a Prepoziturii Premonstratense din Promontoriul Oradea, Rudolf Anzelm Fejes a precizat că a primit miercuri o somaţie de la executorul judecătoresc care se ocupă de cazul său, Moza Gheorghe Sorin. În această somaţie i s-a dat termen până pe 23 februarie, la ora 10 dimineaţa, să părăsească mănăstirea premonstratensă, altfel va fi evacuat cu ajutorul autorităţilor. Conform somaţiei, abatele trebuie să plătească şi costurile evacuării, în valoare totală de 3 121 lei.
Executorul judecătoresc îi cere, de asemenea, să facă un inventar al bunurilor sale, apoi să se prezinte la biroul său şi să dea o declaraţie scrisă. „Sunt un călugăr premonstratens care am depus voturile perpetue. În calitate de prepozit-prelat, locuiesc şi slujesc în mănăstirea premonstratensă din Promontoriul Oradea, în imediata vecinătate a bisericii” – a scris Rudolf Anzelm Fejes, explicând de ce nu poate fi îndepărtat din mănăstire ca persoană fizică. El a adăugat: mănăstirea şi biserica împreună constituie locul destinat vieţii monahale. „Dacă voi fi îndepărtat de aici, nu îmi voi pierde doar «locuinţa», ci se urmăreşte lichidarea condiţiilor slujirii şi ale continuităţii monahale” – a scris el. Rudolf Anzelm Fejes a precizat în comunicat: „Nu lăsaţi ca acest lucru să poată fi aranjat în tăcere”, adăugând că conturile bancare ale prepoziturii sunt blocate.
Rudolf Anzelm Fejes a declarat joi portalului Krónika că va contesta hotărârea Tribunalului Oradea. El a subliniat: „în virtutea profesiei sale” nu poate părăsi clădirea mănăstirii premonstratense, deoarece este legat de aceasta prin contractul de muncă. „De fapt, administraţia locală a încurcat lucrurile, deoarece trebuia să evacueze prepozitura şi nu pe mine, atunci aş fi plecat şi eu împreună cu prepozitura” – a spus el. În ceea ce priveşte termenul stabilit în somaţia de executare, el a spus: se pot întâmpla multe până atunci, încă nu s-a gândit cum va proceda, dar nu intenţionează să renunţe la luptă.
În luna mai a anului trecut, administraţia locală din Oradea i-a trimis lui Rudolf Anzelm Fejes un ordin de evacuare, cerându-i să părăsească mănăstirea premonstratensă, deoarece aceasta este considerată proprietatea oraşului şi se doreşte renovarea ei împreună cu fostul liceu premonstratens, actualul Liceu „Mihai Eminescu”. Întrucât abatele nu a dat curs ordinului, administraţia locală a sesizat instanţa, iar tribunalul din Oradea a hotărât joia trecută să fie evacuat.
Anterior, monahul a declarat portalului Krónika că proprietatea aparţine Ordinului Premonstratens în urma unei hotărâri a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Cristian Popescu, director executiv adjunct al departamentului imobiliar al primăriei din Oradea, a declarat însă portalului că cele cinci încăperi folosite de abate – sălile mănăstirii -, care fac obiectul evacuării, au acelaşi număr cadastral ca fostul liceu premonstratens de lângă mănăstire, despre care se susţine că este proprietatea municipalităţii. El a subliniat că există o sentinţă judecătorească care stipulează că fosta clădire a liceului premonstratens este proprietatea municipiului, abatele însă refuză să recunoască această decizie judecătorească.
În ultimele decenii, Ordinul Premonstratens a intentat zeci de procese împotriva statului român şi a instituţiilor sale cu scopul de a-şi recupera bunurile imobiliare din Oradea, care constau în mai multe clădiri reprezentative din Oradea şi Băile Felix, precum şi aproximativ 1100 de hectare de teren. Comisia pentru restituirea proprietăţilor bisericeşti a refuzat anterior să restituie fosta şcoală a ordinului din Oradea, argumentând că, potrivit registrului funciar, clădirea aparţine statului român din 1936, prin urmare comisia nu este competentă să decidă, fiind autorizată să se ocupe numai de proprietăţile confiscate în perioada comunistă.
În comunicatul său anterior, în care a explicat contextul juridic al cazului, Rudolf Anzelm Fejes a scris: ordinul a contestat în instanţă transcrierea în registrul funciar către statul român, efectuată de către Onisifor Ghibu în 1936, iar această transcriere nu poate fi considerată legală deoarece cazul nu a fost judecat – potrivit instanţei, dosarul s-a pierdut. El susţine, de asemenea, că naţionalizarea clădirii liceului a fost înregistrată în registrul funciar în 1949, astfel încât clădirea poate fi revendicată în temeiul legii restituirii.
El a afirmat că primăria din Oradea, fără ştirea prepoziturii, a şters naţionalizarea din registrul funciar prin intermediul unui nou proces şi a restabilit statutul legal la o înregistrare care nu poate fi considerată definitivă; pe urmă a început să dezmembreze clădirile şi curţile proprietăţii în cadastru şi să le intabuleze în cărţi funciare separate pe numele său. În opinia abatelui, ordinul de evacuare a fost trimis ulterior pe baza acestor înregistrări.
