Prin recenta înțelegere încheiată de companii europene cu concernul rus Gazprom în vederea construirii a încă două conducte în cadrul gazoductului Nord Stream, ce leagă Rusia de Germania pe sub Marea Baltică, Uniunea Europeană nu face decât să-și sporească dependența energetică față de Rusia, deși la nivel declarativ susține că dorește să o diminueze, a remarcat joi la o conferință la Bratislava adjunctul secretarului american de stat pentru diplomație energetică, Robin Dunnigan, relatează agenția Reuters, conform Agerpres.
În plus, acest proiect va însemna pentru Ucraina pierderea a circa 2 miliarde de dolari anual reprezentând taxe de tranzit pentru gazele livrate de Rusia către Europa. ‘Trebuie să întrebăm (Uniunea Europeană): De ce cu o mână sprijiniți Ucraina, iar cu cealaltă o sugrumați?’, a spus oficialul american. ‘Nord Stream-2 amenință nu doar supraviețuirea Ucrainei și resursele ei, dar și diversificarea aprovizionării cu energie în Europa, mai ales în sud-estul Europei’, a insistat Dunnigan.
Proiectul Nord Stream-2 a stârnit o reacție și din partea vicepreședintelui Comisiei Europene însărcinat cu problemele energetice, Maros Sefcovic, care a declarat, tot joi, că a transmis vicecancelarului german Sigmar Gabriel preocuparea executivului comunitar cu privire la posibilitatea ca respectiva înțelegere cu Gazprom să încalce legislația europeană. În plus, responsabilul comunitar a sesizat faptul că în prezent este folosită efectiv numai jumătate din capacitatea celor două conducte deja existente, exprimând astfel dubii asupra oportunității suplimentării acestei capacități.
Lansat în anul 2011, Nord Stream este compus în prezent din două conducte care fac legătura între Vyborg (Rusia) și Greifswald (Germania), iar construirea altor două îi va dubla capacitatea, până la 110 miliarde de metri cubi pe an. Gazprom deține 51% din acțiunile consorțiului Nord Stream, în timp ce companiile germane Wintershall și E.ON AG au fiecare o participație de 15,5%, iar societatea olandeză Gasunie și cea franceză GDF Suez SA dețin la rândul lor un pachet de 9%.
Ca urmare a disensiunilor cu Ucraina, existente încă de dinaintea anexării Crimeii și care au perturbat în anii 2006 și 2009 fluxul de gaze către Europa, Rusia caută rute de transport alternative, dar până în prezent niciun plan nu a fost definitivat, proiectul South Stream fiind abandonat, iar cel care ar urma să-l înlocuiască, Turkish Stream, este sub semnul întrebării.
