Autoritățile de la Kiev nu pot amâna ani la rând înregistrarea Bisericii Ortodoxe Române din Ucraina invocând consultări politice și bisericești, fără să indice un impediment legal concret. Aceasta este poziția exprimată de Olga Kolesnicenko, juristă ucraineană și fostă adjunctă a șefului Administrației Raionale de Stat Ismail, regiunea Odesa, care afirmă că s-a ocupat personal de documentele comunităților ortodoxe românești din Reni și Hagi Curda. Într-o analiză publicată pe Facebook, ea pune în discuție responsabilitatea autorităților ucrainene pentru prelungirea blocajului și respectarea de către stat a propriei legislații, transmite BucPress din Cernăuți.
Kolesnicenko a ocupat funcția administrativă în perioada 2021–2023, după mai bine de un deceniu de activitate în domeniul juridic, inclusiv în calitate de consilier juridic principal la Institutul Dunărean al Universității Naționale „Academia Maritimă din Odesa”. Potrivit relatării sale, demersurile comunităților românești pentru recunoașterea apartenenței la Patriarhia Română s-au lovit de refuzuri repetate cu mult înainte de 2024. În acel an, problema a ajuns la nivelul autorităților centrale: trei comunități religioase ucrainene au constituit Asociația religioasă (Administrația) „Biserica Ortodoxă Română din Ucraina” și au depus documentele pentru înregistrare la 28 august. Autoarea subliniază că este vorba despre o organizație constituită potrivit legislației ucrainene, care dorește să păstreze unitatea canonică și organizatorică cu Patriarhia Română.
Legea prevede examinarea cererii într-o lună, respectiv în trei luni atunci când sunt necesare avize suplimentare. După mai bine de doi ani, însă, potrivit juristei, lipsește în continuare decizia administrativă prevăzută de lege. Kolesnicenko contestă înlocuirea acestei proceduri cu un șir nedeterminat de consultări privind relațiile dintre biserici și oportunitatea politică a înregistrării. În argumentația sa, autoritățile trebuie fie să înregistreze organizația, fie să emită un refuz motivat juridic, care să poată fi contestat în instanță. Credincioșii nu pot fi obligați să facă parte dintr-un vicariat sau altul: ei au dreptul să-și aleagă apartenența bisericească. Statul trebuie să respecte această alegere și să rămână neutru, fără să impună o singură opțiune.
Jurista consideră că situația ridică probleme atât în raport cu legislația ucraineană și separarea constituțională dintre stat și biserică, cât și cu libertatea religioasă protejată de Convenția europeană a drepturilor omului. Ea invocă precedentul Mitropolia Basarabiei și alții împotriva Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea libertății religioase prin refuzul autorităților moldovene de a recunoaște structura bisericească. Referirea la acest caz aduce în discuție implicațiile pe care tergiversarea înregistrării le-ar putea avea într-un eventual litigiu privind drepturile comunităților românești. Autoarea insistă că statul nu poate decide în locul credincioșilor care jurisdicție ortodoxă este „mai potrivită” pentru ei.
Kolesnicenko se declară nedumerită mai ales de paradoxul acestei situații: autoritățile ucrainene încearcă, prin măsuri legislative, să reducă influența religioasă a Moscovei, dar în același timp blochează de ani de zile inițiativa unor comunități care vor tocmai să iasă dintr-un sistem bisericesc legat de Patriarhia Moscovei și să treacă sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe Române.
„România nu este Rusia. Patriarhia Română nu este Patriarhia Moscovei”, subliniază jurista, întrebându-se de ce Kievul împiedică o asemenea desprindere de orbita bisericească a Moscovei.
