Autorul este jurnalistul american de origine turcă Melik Kaylan, cronicar de afaceri internaționale al revistei Forbes.
”Am ajuns în Turcia, ca turist străin, la o săptămână după tentativa de lovitură de stat. La scurt timp după aceea, starea de spirit a celor din jurul meu s-a schimbat brusc. Prietenii nu mi-au mai răspuns la telefon. M-au șters din listele lor. Ei nu puteau risca să lase urmele contactelor cu mine, un jurnalist străin, adesea critic al regimului președintelui Recep Tayyip Erdogan.
La scurt timp după aceea, încă 15.000 de angajați guvernamentali au fost concediați. Numărul celor închiși și exilați este acum, oficial, de sute de mii – deși numărul real ar fi probabil mai aproape de 1 milion. Gândiți-vă numai la membrii familiilor și vă veți da seama cu cât se multiplică numărul celor care au de suferit.
Recent, am vorbit cu un om de afaceri din Istanbul, care încerca să-și scoată banii din țară. În urmă cu câțiva ani, a licitat pentru un contract public de construcții. Oficialii i-au spus că este nevoie mai întâi să construiască un cămin și o școală pentru fundația Gülen. Deși bea alcool, fumează și îi pasă prea puțin de religie sau clerici, s-a conformat. Acum a fost reținut.
Un alt om de afaceri a dorit să publice pliante pentru o companie aeriană. I s-a spus că mai întâi e nevoie să susțină un periodic Gülenist. Nu am auzit de el în ultima vreme. Astfel de povești abundă.
Oamenii din clasa de mijloc dar și cetățenii bogați caută acum modalități de a părăsi țara. Avocații de imigrare de origine turcă din Marea Britanie, Europa și SUA sunt copleșiți de turci care solicită vize de ședere în străinătate.
În mijlocul revoltelor și haosului, Erdoğan este în plină activitate de inginerie socială pentru orientarea țării spre islamism. Și aceasta, pe măsură ce industria turismului se scufundă, la fel industria de divertisment, barurile, restaurantele, cluburile de noapte, comerțul cu alcool.
Erdoğan a discutat deschis despre naturalizarea a mai mult de 3 milioane de refugiați sirieni, dar nu pare a-și face griji cu privire la turcii seculari care pleacă în masă.
Erdoğan schimbă structural și în forță centrul de greutate cultural al Turciei. În prima parte a erei otomane, Turcia nu era deloc un vecin prietenos, ci o extensie de linie dură a Orientului Mijlociu. Și nu trebuie să treacă mult timp până ca Europa să se trezească și să înțeleagă faptul că Turcia redevine ce era odată”.
