Deputatul PMP, Robert Turcescu, a postat joi noaptea pe facebook un mesaj enigmatic:
Ziua de joi, 25 mai 2017, va fi una complicata pentru Romania. Mai mult ca oricind in ultimii ani se vor naste pe banda rulanta semne de intrebare despre trecutul nostru recent. Tabere cu si fara epoleti, oameni de buna-credinta, manipulatori versati, naivi si conspirationisti se vor napusti in spatiul public real ori virtual pentru a-si cistiga un loc cit mai in fata la recitalul national al punctelor de vedere exprimate taios si concluziv. Se va interpreta fara prea multe nuante, va fi la rupere.
Trageti aer adinc in piept si pastrati-va calmul. Nu prea e nimic de inteles in afara faptului ca trecutul oricui, fie el al unei tari, al unui popor sau al unei singure persoane, nu se prescrie. Ramin urme, rani nevindecate, intrebari fara raspuns orice ai face. Nu exista panaceu cu actiune rapida pentru impostura, pentru minciuna sau pentru asezarea strimba a temeliilor unei societati. Romania de dupa 89 s-a cladit in pripa si fara pricepere. Ne-am inghiontit sa ajungem cit mai repede la bunastare si unii au furat startul. Tot ceea ce traim azi e despre bani si despre jungla unei neincheiate tranzitii, despre forme fara fond, despre o anomie sociala care ne provoaca vertijuri ciclice din care nici nu mai apucam sa ne revenim. Platim cu totii pretul unei stari de inconstienta in care ne-am complacut vreme de aproape trei decenii, refuzind sa inchidem capitole si preferind sa ardem pe repede inainte etapele unor mult-dorite schimbari.
Azi a venit vremea sa ni se arate vintrele unui stat aflat in metastaza, dar numai cine n-a fost cit de cit lucid in anii din urma ar putea fi uimit de asa priveliste. Stiam si stim cu totii cum stam: strimb, fara repere, ingroziti de monstrii ascunsi in pesterile unor arhive mai mult sau mai putin secrete. Sintem insa la un moment de cotitura si daca avem taria sa suportam citeva etape de exorcizare am putea face in citeva decenii un salt decisiv spre o tara cit de cit asezata. Dar pentru asta e nevoie de perioada care va urma: una plina de ura, de jeg si de deruta.
Adevarul in tot ceea ce va urma, nu exista. Romania n-are azi repere si nici nu va avea prea curind. Nu se vor naste prea curind lideri providentiali si nici cavaleri ai dreptatii. Va iesi insa la iveala toata scîrna bagata sub pres vreme de atita amar de ani. Se vor forma tabere, ne vom parui in piata publica si, intr-un final, ne vor ajunge si mai abitir lehamitea si dorul de duca. Dar, cumva, va fi sa ne revenim. Nu exista suferinta vesnica decit in Iad, iar Romania n-o fi ea azi Raiul pe Pamint, dar nici cel mai rau loc din lumea asta mare nu e.
Asa ca ne va fi dat sa induram si cele ce vor urma. Dumnezeu stie cit va dura si tot El ne va invirti in pustiul neputintei noastre pina cind ne va fi dat sa ajungem la un capat de drum. Dar un lucru e clar: ce va sa se intimple in perioada urmatoare era necesar daca vrem sa mai intrezarim in timpul vietii noastre o raza de speranta.
Fiti pregatiti, abia acum incepe adevaratul drum al Crucii fiecaruia dintre noi. Sa ne ajute Dumnezeu si sa ne dea putere!
