Miron Cozma a declarat, miercuri, în cadrul unei dezbateri pe tema Mineriadei din iunie 1990, că nu are remuşcări pentru persoanele ucise în timpul evenimentelor, întrucât el ar fi fost adus cu forţa la Bucureşti.
Prezent la o dezbatere organizată de Frontline Club Bucureşti pe tema Mineriadelor, fostul lider sindical al minerilor din Valea Jiului a declarat că nu are remuşcări faţă de faptul că, în urma acelor evenimente, au murit oameni, pentru că el a fost adus cu forţa la Bucureşti de alţi lideri ai minerilor, transmite Mediafax.
Cozma a mai spus că el este în realitate un opozant al lui Ion Iliescu şi că atunci când acesta i-a mulţumit public pentru intervenţia de la Bucureşti a fost un act de manipulare, menit să-l scoată vinovat. În acelaşi timp, fostul procuror militar Dan Voinea, care a instrumentat dosarul „Mineriadei”, a spus la dezbatere că, după părerea lui, nu s-a dorit la nivel politic să fie identificaţi şi condamnaţi cei vinovaţi, în condiţiile în care dosarele i-au fost luate şi nu s-au soldat în cele din urmă cu nicio condamnare.
Dan Voinea a explicat că, pe lângă anchetarea incidentelor violente din timpul Mineriadei, a existat şi un dosar care a urmărit evaluarea prejudiciului adus statului, prin distrugerile provocate, cât şi prin scoaterea muncitorilor din producţie. Voinea a precizat că a constat în timpul cercetărilor că, deşi erau plecaţi la Bucureşti, muncitorii au fost pontaţi ca fiind la serviciu şi chiar au primit prime.
Pentru evaluarea prejudiciului a fost desemnat la momentul respectiv un expert, care însă nu a ajuns la nicio concluzie şi care ar fi fost ameninţat, potrivit fostului procuror militar care nu a precizat de către cine.
Dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990 a fost redeschis, după ce procurorul general al Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a infirmat rezoluţiile de neîncepere a urmăririi penale în cazul acelor evenimente, instanţa supremă urmând să hotărască dacă va confirma decizia.
În 17 septembrie 2014, România a fost obligată să continue investigaţiile în dosarul Mineriadei, în urma unei decizii a Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO). Această instanţă sublinia, la acel moment, obligaţia statului român de a face dreptate victimelor crimelor împotriva umanităţii, indiferent de timpul scurs de la săvârşirea acestora.
Redeschiderea dosarului Mineriadei readuce în prim-plan statistica neagră a acestui eveniment, statistică ce indică zeci de morţi, dintre care doar şase au fost identificaţi şi recunoscuţi. De asemenea, 746 de răniţi, şase femei violate şi peste o mie de „bărboşi, intelectuali, studenţi din Universitate şi Arhitectură” deţinuţi ilegal fac parte din bilanţul negru al evenimentelor din vara anului 1990 din Bucureşti.
În zilele de 13 – 15 iunie 1990 în Bucureşti, forţele de ordine, susţinute de mineri, au intervenit în forţă împotriva protestatarilor din Piaţa Universităţii şi a populaţiei civile.
În dimineaţa zilei de 13 iunie 1990, forţele de ordine au distrus corturile celor aflaţi în piaţă şi au făcut arestări, urmând, pe tot parcursul zilei, confruntări violente între manifestanţi şi poliţie. În seara zilei de 13 iunie, trei garnituri de tren pline cu mineri au plecat din Petroşani spre Bucureşti, minerii ajungând la Gara de Nord în dimineaţa zilei de 14 iunie. Un grup foarte mare a ocupat Piaţa Universităţii, de unde au intrat în mai multe facultăţi şi au devastat sediile PNŢCD şi PNL. Un alt grup a ocupat Televiziunea Română. Toţi intelectualii, persoanele cu barbă, cei îmbrăcaţi cu haine fistichii au fost bătuti, arestaţi, urcaţi în dubele Poliţiei şi interogaţi la o unitate militară din Măgurele. Pe 15 iunie, la orele prânzului, minerii au fost urcaţi în autobuze şi transportaţi la Romexpo, unde fostul preşedinte Ion Iliescu le-a mulţumit pentru acţiunea lor. Imediat după aceasta, minerii au fost conduşi la trenurile care îi aşteptau în Gara de Nord şi transportaţi în Valea Jiului.
De atunci până în prezent, pe rolul Parchetului de pe lângă instanţa supremă au fost deschise mai multe dosare, fără însă a fi găsiţi vinovaţii pentru acele crime, mai ales că procurorii au emis în repetate rânduri decizii de neîncepere a urmăririi penale în acest caz.
Primul dosar, 74/P/1998, înregistrat la data de 23 octombrie 1998, la Secţia Parchetelor Militare, are ca obiect cercetarea împrejurărilor în care au fost omorâţi prin împuşcare, în perioada 13 – 15 iunie 1990, Mitriţă Lepădatul, Mocanu Velicu Valentin, Dunca Gheorghiţă şi Drumea Dragoş.
În acest dosar au fost trimişi în judecată, în 18 mai 2008, generalii în rezervă Mihai Chiţac şi Gheorghe Andriţa, precum şi coloneii Traian Ştefan Călin, Dumitru Costea şi Vasile Constantin, pentru instigare şi tentativă la ucidere.
Dosarul a fost restituit la procurori pentru completarea urmăririi penale, iar prin rechizitoriul din 27 iulie 2007 s-a dispus, din nou, trimiterea în judecată a lui Chiţac, Andriţa, Costea şi Constantin. Dosarul a fost din nou restituit procurorilor, în 23 iunie 2008, pentru refacerea urmăririi penale.
În acelaşi dosar, prin rezoluţia din 19 iunie 2007, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de fostul preşedinte Ion Iliescu.
Pentru modul defectuos în care au fost instrumentate dosarele Revoluţiei şi Mineriadelor, a fost reclamat Consiliului Superior al Magistraturii generalul magistrat Dan Voinea, procuror militar din 1982, care a deţinut şefia Secţiei Parchetelor Militare din ICCJ în perioada 1997 – 2001, apoi a asigurat interimatul conducerii secţiei în perioada mai 2006 – octombrie 2007.
Generalul Voinea şi-a dat demisia, evitând răspunderea disciplinară, însă în luna septembrie 2012 şi-a depus candidatura pentru funcţia de procuror general al României, rămasă vacantă după încheierea mandatului Laurei Codruţa Kovesi.
În cazul Mineriadei din ’90, prin rezoluţia din 7 decembrie 2007 a procurorului general, s-a dispus infirmarea rezoluţiei din 19 iulie 2007 prin care a fost începută urmărirea penală faţă de Ion Iliescu şi continuarea ceretărilor de către procurori desemnaţi din cadrul Secţiei de urmărire penală şi criminalistică.
Prin rezoluţia 1122/P/2007 din 3 septembrie 2008 a Secţiei de urmărire penală şi criminalistică, procurorii au dispus neînceperea urmăririi penale faţă de Ion Iliescu pentru omor calificat, omor deosebit de grav şi tentative la cele două infracţiuni, sub forma participaţiei improprii, întrucât faptele nu există.
De asemenea, dosarul 76/P/1998 a fost înregistrat la 23 octombrie 1998 la Secţia Parchetelor Militare şi are ca obiect cercetarea împrejurărilor în care, deşi prezenţi în perioada 14 – 19 iunie 1990 la Bucureşti, minerii din Valea Jiului şi din alte bazine carbonifere au fost pontaţi în mod fictiv, situaţie în care s-au efectuat cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune, fals intelectual, uz de fals, fiind conexat prin ordonanţa din 8 ianuarie 2001 la dosarul 75/P/1998.
Dosarul 77/P/1998, înregistrat la Secţia Parchetelor Militare în data de 23 octombrie 1998, având ca obiect prezumtiva moarte suspectă a 60 de persoane, care ar fi fost îngropate la Cimitirul „Străuleşti II”, aspecte sesizate de „Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990 – 1991”, a fost conexat, prin ordonanţa din 8 ianuarie 2001, la dosarul 75/P/1998.
Mai târziu, prin ordonanţa din 23 iunie 2005, emisă în dosarul 75/P/1998, Secţia Parchetelor Militare a declinat competenţa în favoarea Secţiei de urmărire penală şi criminalistică, ca urmare a unei plângeri a Mariei Necula, care a invocat încălcarea prevederilor legale cu ocazia arestării preventive efectuate de către procurorii Procuraturii Tribunalului Bucureşti a celor 72 de inculpaţi menţionaţi în cuprinsul rezoluţiei.
Anterior şi Asociaţia Victimelor Mineriadelor din 1990-1991, a făcut sesizări în acelaşi sens.
Ca urmare a acestei declinări, la nivelul Secţiei de urmărire penală şi criminalistică a fost înregistrat dosarul 751/P/2005, în care s-au efectuat cercetări faţă de procurorii Petre Buneci, Dinu Emil Dumitru, Alexandru Ţuculeanu, Horia Ghibănescu şi Valentin Leancă.
Prin rezoluţia din 31 mai 2006 s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.
