COMENTARIU DE CONTELE DE SAINT GERMAIN (PRELUARE BLOG):
Până acum am avut vorbe mai degrabă bune despre premierul Tudose. Față de prima impresie, de la numire, imaginea sa a fost considerabil îmbunătățită în timp de un anume umor printre riduri și posomoreli și de o franchețe care pe mulți i-a prins pe picior greșit.
Și ieri, la începutul interviului cu Mihai Gâdea, mi s-a părut un personaj apăsat de dramatism, care atrage ca un magnet bunăvoința ascultătorilor prin confirmări monosilabice ale relelor și grelelor ce s-au abătut asupra sa.
Doar că, la un moment dat, s-a produs stridența. Peste limbajul său frust, izvorât dintr-o gândire de animal mare si blând (gen elefant, să zicem) s-au suprapus cuvinte de prădător fără scrupule și clișee de prozelit cotrocenist. A început să vorbească despre miniștri penali și despre demnitari europeni care condamnă prezența acestor miniștri, în continuare, în guvern. Atac direct la doamnele Sevil Shhaideh și Rovana Plumb. Și, prin ricoșeu, la Consiliul Național al PSD și la Liviu Dragnea, cei care cu numai o săptămână în urmă le apăraseră pe aceste doamne de dezlănțuirea răzbunătoare a procurorilor DNA.
Stridența asta mi-a produs o țiuială în urechi care a dat peste cap toată încrederea pe care fusesem dispus, până atunci, să i-o acord premierului Tudose.
Apoi, pe parcursul lungii discuții cu Mihai Gâdea, acest domn prim – ministru propus de Dragnea și înscăunat la Palatul Victoria prin votul CN al PSD, mi-a mai confirmat prin cel puțin două bizare declarații ceva ce nu doream, cu nici un chip, să cred: că a trecut cu arme și bagaje de partea binomului, în barca iohannisto – koveșistă.
Prima sărutare de mână prezidențială a fost atunci când a venit vorba de Institutul Cantacuzino și când domnul Tudose a creat un întreg context, total artificial, pentru a spune națiunii că președintele Iohannis, când a respins nu știu ce proiect de HG legat de acest institut (ceea ce i-a atras critici în presă) a fost pe nedrept urechiat de comentatori, dânsul dorind binele acestui institut și nu, cum tendențios s-a spus, răul său.
A doua declarație care indică limpede o schimbare de macaz față de linia de până acum a partidului este cea referitoare la sesizarea CCR de către Guvernul României, în legătură cu un posibil conflict constituțional dintre acesta și DNA. Domnul Tudose a vrut să marcheze clar o delimitare a sa față de acest anunțat demers, aruncând pisica în curtea ministrului justiției și precizând că, atunci când va avea referatul ministrului pe birou, îi va analiza cu mare atenție argumentele pentru a decide dacă îl semnează și îi dă curs sau nu.
Au mai fost, în discursul domnului prim – ministru, multe alte semne de schimbare a bărcii, din mers. Ba, mai mult, o agresivitate dusă până la incitare, o provocare lansată lui Liviu Dragnea pentru discuția decisivă și lămuritoare de a doua zi.
Nu știu ce va fi azi. Greu de presupus că o nouă schimbare de premier. Greu de presupus și că Mihai Tudose va reveni asupra unor măsuri radicale de remaniere a guvernului anunțate ieri.
Cert este, însă, că sistemul ocult lucrează. Și că, provizoriu, l-a luat sub aripa lui ocrotitoare pe domnul Tudose. Sperând ca prin intermediul lui să reușească ceea ce nu a reușit cu planul Grindeanu.
Dificil, foarte dificil, de găsit un premier pe care trinomul SRI – DNA – Președinție să nu-l poată lua sub control și apoi manevra cum dorește el.
Să ne pască un nou guvern Cioloș? Deloc exclus!
Pentru că, dacă domnul Tudose își închipuie că va rămâne pe termen lung unde e, susținut de trinomul amintit, se înșeală amarnic.
