COMENTARIU DE CONTELE DE SAINT GERMAIN
Sistemul ocult care stăpânește azi România a fost creat de Traian Băsescu după educația, apucăturile și valorile lui securistice. Apoi a fost preluat de Klaus Iohannis, în beneficiu propriu, fără rigori critice sau morale și fără filtre democratice care să-l țină în frâu. A primit câți bani de la buget a vrut și s-a dezvoltat discreționar, creîndu-și arme de ultimă oră capabile a îngenunchea orice majoritate neconvenabilă.
Astfel, sistemul ocult din România s-a dezvoltat ca o organizație teroristă. Este condus cu mână forte de un personaj atotputernic, respectă legile sau principiile statului de drept doar atunci când îi convine, își execută sumar și cu sânge rece inamicii, pe bază de simulacre judiciare și în numele unor cauze nobile (în cazul nostru lupta anticorupție), și, mai ales, are capacitatea (prin intermediul rețelelor de socializare on-line) de a-și crea prozeliți fanatici și de a-i mobiliza rapid, în număr mare, pentru a-i susține cauzele ilicite și a da impresia de voință populară.
Ne place sau nu ne place, trebuie să acceptăm pe bază de demonstrații recente că, deocamdată, nu există în România acea forță democratică și acei politicieni providențiali care să poată lupta cu șanse reale de victorie împotriva sistemului ocult, de tip organizație teroristă, ce a prins România în tentaculele sale.
Deținerea unei majorități la vot, chiar zdrobitoare, nu mai are greutatea executivă de acum 10 – 15 ani. Cum s-a văzut în cazul Ordonanței 13, activarea de către sistem a armei de mobilizare prin Facebook a unor categorii captive și apoi multiplicarea acestora prin tehnici de manipulare de tip bulgăre de zăpadă, pe profile caracterologice, a funcționat mult mai bine și mai rapid decât informarea și mobilizarea votanților majoritari prin metode clasice. Sistemul și-a demonstrat capacitatea de a genera adevărate pandemii de protestatari cu care, într-un blitzkrieg, să ridiculizeze, pur și simplu, majoritatea de 70%, de la urne, a alianței de guvernare.
Multe voci îi reproșează ministrului justiției, domnul Tudorel Toader, concluzia prudentă a evaluării sale privindu-i pe Procurorul General și pe Procurorul Șef al DNA. Eu îl felicit pentru soluția adoptată.
În primul rând că, până la acea concluzie, domnul ministru a avut curajul să spună pe nume celor mai flagrante și grave erori comise de instituția doamnei Kovesi în anchetarea emiterii de către guvern a Ordonanței 13. Formulărilor incriminatorii extrase din Decizia CCR, de o duritate fără precedent, domnul Toader le-a adăugat propriile sale critici severe la adresa abuzurilor DNA și a consecințelor nefaste ale acestora asupra echilibrului puterilor în stat. În acest fel, raportul său de evaluare se adaugă, ca un al doilea document devastator, rechizitoriului făcut de CCR.
Într-o judecată viitoare vor exista, astfel, două probe oficiale, acuzatoare, care să confirme abuzurile Laurei Kovesi la comanda DNA. Ori, într-o astfel de speță, două probe în loc de una singură capătă o greutate infinit mai greu de contracarat.
În al doilea rând, se trece prea ușor peste modul in care domnul ministru Toader a ales să formuleze concluzia raportului său: „In acest moment nu este oportună declanșarea mecanismului instituțional de revocare a procurorului general, respectiv a procurorului șef al DNA”.
Este o formulare inteligentă, care confirmă, în subtext, existența din plin a unor motive de revocare și posibilitatea ca, la o nouă abatere sau când se va considera oportun, mecanismul de revocare să poată fi declanșat.
Așadar, mesajul este că doar rațiuni de oportunitate au îmblânzit sentința domnului ministru.
Și, domnul Toader are dreptate când invocă lipsa de oportunitate a unei concluzii drastice.
Să ne imaginăm ce s-ar fi întâmplat în secunda doi după o eventuală declanșare, de către domnul ministru, a mecanismului de revocare a Laurei Kovesi. Un adevărat taifun.
Proteste masive în stradă, amplificate și manipulate de către sistem. Diabolizarea PSD pe tema preferată a iohaniștilor: penalii care vor să distrugă justiția independentă. Campanii fulminante pro Kovesi și DNA ale ambasadelor grele și ale aliaților PPE din Parlamentul European. Etc etc etc!
Și cu ce finalitate? Ar fi fost revocată Kovesi de către Iohannis? În niciun caz.
Am constat, azi, în tabăra binomului, mulți dezamăgiți de soluția rabinică a ministrului Toader. Speranțele acestora că focul protestelor cu sute de mii de tefeliști furioși în stradă ar putea fi reaprins, că guvernul Grindeanu ar putea fi, în fine, debarcat, după tentativa ratată la mustață cu două luni în urmă, s-au năruit.
Mi se va reproșa faptul că laud un gest de lașitate. Răspunsul meu va prelungi sensul acelei comparații pe care am făcut-o la început, între sistemul ocult și o organizație teroristă: este o lașitate din partea autorităților atunci când acceptă negocieri cu teroriști care dețin ostatici? Sau când acceptă să plătească răscumpărări pentru eliberarea acestora?
Nu, acestea nu sunt comportamente lașe. Acestea sunt comportamente raționale. Care, pentru a elimina sau limita crime, produse de folosirea unor arme sau metode interzise, fac acceptabile, până la un punct, chiar abateri de la regula morală.
Este o abatere de la lege și de la regula morală să negociezi cu teroriștii și să le accepți condițiile, sub presiune. Totuși, astfel de abateri se întâlnesc frecvent și salvează numeroase vieți omenești.
Este o abatere, cel puțin de la regula morală, ca ministrul justiției să constate și să consemneze oficial niște abuzuri grave ale unor subalterni și, totuși, să îi lase pe aceștia nepedepsiți. Dar, dacă această abatere salvează un guvern legitim de la dărâmarea sa abuzivă, de niște oculți, ea, abaterea, după părerea mea, nu trădează lașitate ci înțelepciune.
Gândirea că, având majoritatea în parlament, un partid are și forța necesară pentru a se lupta corp la corp și a învinge un sistem ocult precum cel din România lui 2017 mi se pare și superficială și utopică.
Când doar una din tabere are bomba atomică, cealaltă luptând cu armament convențional, nu mai contează numărul de combatanți. Contează doar forța de distrugere.
Prin manevra sa, domnul ministru a împușcat mai mulți iepuri dintr-un foc: a rostit, fără menajamente, niște adevăruri extrem de dure, a evitat reactivarea străzii manipulate de sistem, l-a obligat pe președintele Iohannis să laude măsura monitorizării marilor parchete, a lăsat deschisă problema revocării Laurei Kovesi și, mai ales, nu le-a dat apă la moară celor care de-abia așteptau să mai spună odată despre PSD că ar fi un partid antijustiție.
Și mai are un avantaj mutarea de așteptare a domnului Toader: ea va genera, inevitabil, noi dezvăluiri, din ce în ce mai grave, despre Laura Kovesi.
Până când aceasta, cu tot sprijinul planetar de care se bucură, își va da singură demisia.
Căci, dacă nu, un al doilea mandat de președinte pentru Klaus Iohannis va deveni imposibil de obținut.
NOTA REDACȚIEI: Opinile aparțin autorului
