Fost ministrul al justiției în cabinetul Ponta, Titus Corlățean, în prezent parlamentar PSD spune că ce se întâmplă în prezent “nu are precedent în istoria guvernărilor, indiferent care au fost ele, de dreapta, de stânga, de coaliție”. “Asistăm la o bătălie foarte dură de putere și chiar și de tentație de control al unor instrumente din domeniul juridicului și judiciarului, spune parlamentarul PSD la RFI.
Titus Corlățean: Ce se întâmplă în clipa de față nu cred că are precedent în istoria guvernărilor, indiferent care au fost ele, de dreapta, de stânga, de coaliție.
Dincolo de aspectele care pot părea mai mici, precum momentul schimbării unui director de la Direcția de Avizare din Ministerul Justiției din funcția pe care o îndeplinea, astea sunt mici detalii față de fotografia cea mare.
Sunt și ele importante. Dar fotografia mare reflectă cea mai pură bătălie de putere fără niciun fel de scrupule.Din păcate, instituțiile guvernamentale ale statului sunt folosite, într-un sens profund greșit de toate părțile implicate în actualul conflict, în această bătălie de putere. Ăsta este un lucru profund greșit pentru că nu are nicio legătură cu ceea ce ar trebui să fie atât de mult clamatul stat de drept în România.
Rep: Pe de altă parte dumneavoastră spuneți că este o situație fără precedent. Sunt alte voci care spun că din contră, ne întoarcem de la „noaptea ca hoții” la ziua pe față…
TC: Pot să vă spun din experiența mea de ministru al justiției, care nu a fost foarte lungă, dar a fost într-o perioadă extrem complicată, de tensionată, de agitată, că echipa de la ministerul justiției de la acel moment, în funcțiile importante de director în diferitele componente nu îmi aparține. Cei mai mulți dintre ei au fost promovați de Monica Macovei.
Au fost oameni cu o anumită filosofie de viață. Erau acolo pe funcții. Cu toate astea, nu am schimbat pe nimeni. Dimpotrivă, eu ca ministru am lucrat cu toți acei directori și doamne director cot la cot. Și atunci am avut de dat avize la diferite acte normative. Și atunci erau urgențe.
Și atunci erau solicitări din partea colegilor miniștri ca ministerul să dea avizele respective. Nu am încălcat niciodată aceste reguli. Au fost situații în care am stat pe un singur act normativ două ore la o masă ovală cu toți directorii.
Ne-am suflecat mânecile la propriu și am căutat soluțiile legale, nu pentru a bloca un act normativ, nu pentru a prelua din start, cum mi se spunea din sistem „nu se poate”, ci să căutăm cum se poate în mod legal pentru atingerea unor obiective ale guvernării.
Nu era nimic ascuns și ilegitim. Dar stând de vorbă și lucrând și făcând analize juridice întotdeauna am găsit soluții legale. Și acești directori erau construiți la o altă școală a gândirii și nu rareori identificam din poziționările personale cam cum gândeau. Am trecut peste asta. Nu asta era important, ci modul în care funcționează o instituție. Un ministru al justiției poate și trebuie să își asume și astfel de exerciții, de a sta, de a lucra împreună cu colaboratorii, chiar dacă el este ministru și ceilalți directori. Nu trebuie să dea ordine să se facă într-un anume fel pentru că nu așa funcționează un sistem. Pot fi găsite soluții juridice. Pot fi făcute observații. Se pot reconstitui anumite documente în baza observațiilor ministerului justiției, câtă vreme se fac corect, pe lege și cu bună-credință.
Rep: Dumneavoastră spune’i că schimbarea directorului e un lucru minor. Dar dumneavoastră nu ați recurs la acest instrument…
TC: Nu am spus minor din punctul de vedere al semnificației gestului, ci că este o bucățică mult mai mică față de fotografia cea mare, care spune la o altă scală faptul că aici avem de-a face cu o bătălie foarte dură de putere și chiar și de tentație de control al unor instrumente din domeniul juridicului și judiciarului. Adaug asta pentru că această nominalizare de șefi ai parchetelor era în curs. Adaug și din episoadele anterioare din ultimii doi ani de guvernare de dreapta și ulterior de guvernarea de dreapta plus USRPLus și UDMR și încălcări foarte clare competențelor CSM. Altceva au afirmat unii dintre membrii actualei guvernări atunci când erau în opoziție și cu totul altceva au practicat din punctul de vedere al respectării pozițiilor CSM odată ce au venit la putere. Au intrat într-o contradicție și într-o incoerență de logică și de depoziție.
Rep: Ca fost ministru al justiției, cum simțiți că se prezintă lucrurile? Am înțeles că este o luptă pentru putere, a fost atras în acest joc ministerul justiției. Mai erau și concursurile. Acum apar mai multe chestiuni. Ce impact are asupra statului de drept?
TC: Impactul acestei bătălii de putere este în mod evident negativ și în plan intern și în plan extern. Să nu vă imaginați că nu există un impact extern. Ca președinte al comisiei de politică externă din Senatul României, eu deja simt și am feed back-uri din acest punct de vedere. În egală măsură îmi imaginezi că în mediile din judiciarul românesc la nivelul magistraților există o stare de confuzie sau de consternare sau chiar mai rău, pentru că asta s-a întâmplat în ultimii ani, acei magistrați care au ieșit din starea de rezervă constant și s-au plasat în diferite tabere de oameni angajați, de militanți, lucru foarte prost pentru statutul de magistrat, au un motiv acum să se manifeste.
Pentru stabilitatea și independența justiției și a celor care lucrează în domeniul justiției ar fi o tentație foarte greșită și nu e cel mai bun exemplu pe care îl primesc din această bătălie de putere, care privește și funcționarea ministerului justiției, o instituție fundamentală în arhitectura oricărui guvern, nu doar din România, ci din lumea occidentală civilizată.
Cred că în această situație, în această bătălie fără scrupule, cu utilizarea unor cuvinte foarte grele, precum șantaj, hoție, lucrurile nu intră în nicio logică de coaliție guvernamentală, într-un astfel de context acum era momentul ca instituția prezidențială, președintele României, potrivit competențelor constituționale, să intervină. Nu neapărat public la ora 18, așa cum și-a făcut la un moment dat obiceiul domnul președinte. Dar poate să medieze. Asta este o funcție fundamentală a președintelui României.
Între puterile statului, în interiorul puterilor statului să medieze corect, imparțial, în baza atributelor constituționale o astfel de situație. Aici nu e vorba de a face pace într-o coaliție pentru că și așa această coaliție este lovită de un viciu fundamental.
A ajuns la putere prin fraudă morală, pe care chiar domnul președinte a comis-o pentru că nu a respectat votul legitim, democratic al populației, care a plasat pe locurile doi și trei aceste două partide, PNL și USR Plus. Au pierdut alegerile și cu toate astea au ajuns la guvernare.
Dar măcar acum președintele României ar trebui să își exercite competențele de mediator și respectiv de a veghea asupra caracterului constituțional al funcționării unor instituții. Nu se întâmplă acest lucru. Asta este încă o dată o dovadă că, din păcate, funcția prezidențială a funcționat deficitar în acești ani în România.
