Când Rusia mută privirile spre Siria, merită să ne gândim cine a câștigat și cine a pierdut în Ucraina. Deci, cine a pierdut Ucraina? Acesta este titlul analizei din The Washington Post:
”Unii analiști susțin că mutarea lui Putin în Orientul Mijlociu este mai degrabă o ieșire disperată, pentru că planul său în Ucraina a eșuat. Dar o altă cale de a vedea lucrurile este aceasta: Putin a folosit forța și a constrâns Occidentul să-i accepte pretențiile în Ucraina – iar acum încearcă să repete triumful într-un al doilea teatru. (…)
Așadar, cine a pierdut Ucraina?
Răspunsul depinde în mod crucial de punctul de pornire a reționamentului. Dacă privim lucrurile în comparație cu status-quo-ul din februarie 2014, după ce Viktor Ianukovici a plecat de la putere, atunci a pierdut Vestul. Ucraina a pornit de la o poveste de success, în care mișcările sociale triumfă pentru o guvernare pro-Vest. Și a ajuns o țară dezmembrată de Rusia. Moscova controlează Crimeea și nu o va da înapoi. Forțele ruse și cele apropiate lor controlează o felie din Estul Ucrainei. Putin păstrează opțiunea de a încălzi conflictul înghețat oricând dorește.(…)
Pe de altă parte, dacă privim în comparație cu status-quo-ul din septembrie 2013, atunci răspunsul este: Rusia. Merită spus că Rusia a avut până de curând un aliat extrem de flexibil la guvernarea unui vecin de o importanță vitală. Nu a reușit să forțeze Ucraina să renunțe la parteneriatul Estic și să o alăture Uniunii Economice Eurasiatice a lui Putin. Acum, după pierderi importante de sânge și de resurse, Rusia poate pretinde că are controlul asupra celei mai viabile regiuni economice din Ucraina. Dar oricâtă violență ar mai aduce, nu va fi în măsură să dețină în pace mai mult teritoriu ucrainean.(…)
Deci, cine a pierdut în Ucraina? Felicitări! Cu toții ați pierdut! Dar în special ucrainenii. Totuși, în lumina adevăratului Realpolitik, ei bine, Rusia este marele perdant.
Și merită să ne gândim la aceasta atunci când unii vor încerca să ne sperie cu prezența rusă în Siria. Sigur, aceasta nu este ceva bun pentru toată lumea. Dar ar fi greșit să deducem că utilizarea de către Rusia a opțiunii militare reprezintă o extindere permanentă a sferei sale de influență. Ca și în cazul Ucrainei, poziția strategică a Rusiei în Orientul Mijlociu a era mai puternică acum cinci ani decât este astăzi”.