Complet neobservată a trecut întîlnirea de joia trecută, de la New York, a ministrului de externe, Bogdan Aurescu, cu un tip pe nume Eric Swalwell, membru al Camerei Reprezentanţilor din Congresul SUA, membru al Comitetului Special pentru Informaţii, preşedinte al Subcomitetului acestuia pentru modernizarea şi pregătirea serviciilor de informaţii şi membru al Comitetului pentru Securitate Internă.Aurescu e unul dintre băieţii cuminţi ai SIE. Aşa încît, ar fi fost drăguţ să aflăm pentru ce anume, cu adevărat, l-a agăţat Aurescu pe Swalwell la Adunarea Generală a ONU, avînd în vedere cu cîtă însistenţă a căutat în primăvara asta să vorbească, măcar telefonic, cu Secretarul de Stat Antony Blinken şi în vara şi toamna asta cu Jake Sullivan, Consilierul pentru Securitate Națională, tot măcar telefonic. Şi doar telefonic a şi obţinut, a scris pe Facebook Daniela Iuliana Tobă, fosta șefă a Biroului de Presă al STS.
Iar asta e doar ceea ce am văzut cu coada ochiului prin ştiri, că subiectul nu prea m-a interesat, recunosc. Una peste alta, mie eforturile lui Aurescu îmi sună aşa, ca o strofoceală la poarta americană care nu e deschisă prea generos pentru to’arăşu’ Klaus şi pentru actuala guvernare. O strofoceală care probabil e însoţită şi de un coşuleţ cu cadouri frumoase pentru nişte băieţi cu ouă de struţ din administraţia Biden. Rail2Sea şi Via Carpatica, de exemplu, asezonate cu bomboane de achiziţii militare, probabil, sau cu felii deturnate mascat din PNRR sau naiba ştie cu ce alte cadouri cu care Klaus şi SIE să obţină nişte mîngîieri pe frunte ceva mai dulci. Sau poate nişte bife ratate pentru Ciucă premier, habar n-am. Dar ciocăneala asta insistentă la poarta americană e drăgălaşă…, a mai scris Tobă.