Membrii noului guvern rus condus de Mihail Mişustin sunt tineri şi cei mai mulţi dintre ei nu s-au ocupat de politică până acum. Sarcina principală a guvernului este îmbunătăţirea situaţiei sociale a populaţiei şi gestionarea aşa-numitei „operaţiunea moştenirii”, adică transferul de putere în stat. Analiştii spun că tocmai aceşti tehnocraţi pot aduce încheierea erei-Putin comentează RADOR.
COMENTARIUL RADOR:
Asemenea majorității miniştrilor din guvernul său, nici noul premier Mihail Mişustin nu a fost politician. Acesta a condus autoritatea de taxe şi impozite din Rusia. Prim-ministrul este cunoscut drept un specialist, care în toată cariera sa – exceptând perioada când a lucrat în sectorul privat – s-a ocupat de calculatoare şi cu creşterea eficienţei colectării a taxelor şi impozitelor.
Fostul premier, Dmitri Medvedev a demisionat exact în ziua în care preşedintele Vladimir Putin în discursul său de anul nou a anunţat modificări constituţionale profunde. Acesta – printre altele – doreşte creşterea rolului parlamentui, al guvernului şi al Consiliului de Stat, organism care până în prezent a avut un rol consultativ în aparatul de stat.
Cabinetul Mişustin s-a format cu o rapiditate record şi este fundamental diferit de guvernele de până acum. Mai mulţi apropiaţi ai preşedintelui, cum este Dmitri Kozak şi Vitali Mutko nu mai fac parte din executiv, deşi în trecut amândoi au fost viceprim-miniştri şi amândoi lucrează cu preşedintele din anii ’90, de când Putin era încă primarul oraşului Sankt Petersburg. Mai mult, Mutko a putut să-şi păstreze funcţia până acum, chiar dacă s-a constatat că era răspunzător pentru faptul că statul rus a avut un aport important în doparea sportivilor de elită, precum şi în muşamalizarea cazului. Sportivii ruşi au primit interdicţie de a participa la evenimentele sportive internaţionale importante – ca de exemplu Jocurile Olimpice – timp de 4 ani, dar Mutko a rămas în funcţie. Singura excepţie de la întinerirea cadrelor este ministrul apărării, Serghei Şoigu, cel care şi-a putut păstra funcţia de ministru al apărării şi despre care se zvoneşte că ar putea deveni noul preşedinte al Rusiei. De altfel un proces similar a avut loc şi în administraţia prezidenţială din anul 2016, atunci când estonianul Anton Vaino a ajuns în locul fostului aliat al lui Putin, Serghei Ivanov care avea şi legături cu serviciile secrete. Una dintre cele mai interesante figuri ale noului guvern este Olga Liubimova, ministrul culturii. Aceasta ocupă locul lui Vladimir Medinski, care era cunoscut ca un ultraconservator şi hipernaţionalist. În schimb, Liubimova provine dintr-o familie de artişti şi a avut o carieră variată. Și-a terminat studiile la o şcoală bisericească, după care a devenit atee. Ea a declarat că s-a simţit ca şi într-o tabără de antrenament al-Kaida. Mai târziu însă şi-a regăsit religia şi a fost moderator al unor emisiuni religioase. Declară că nu-i place opera şi nici filmele artistice. Este nonconformistă şi câteodată are o exprimare pitorească. Pe internet circulă o fotografie despre ea în care poartă un tricou, pe care este o inscripţie care conţine şi o expresie vulgară. Internauţii nu s-au scandalizat, un comentator a scris că Liubimova măcar cunoaşte şi apreciează cultura populară.
Ca şi Liubimova, majoritatea miniştrilor au vârsta sub 50 de ani şi nu pot fi catalogaţi ca oameni ai unor cercuri de putere. Principala sarcină a guvernului este să accelereze realizarea proiectelor sociale anunţate încă de anul trecut de cabinetul Medvedev, dar care nu au fost luate în serios pînă acum. Este vorba despre ridicarea nivelului de trai şi oprirea scăderii natalităţii. Rolul principal în realizarea acestor proiecte îi revine viceprim-ministrului Andrei Belousov. Specialistul în economie trebuie să implementeze acele reforme economice prin care se vor finanţa proiectele sociale. Belousov este adeptul investiţiilor în infrastructură de la care se aşteaptă dezvoltarea economică. Celălalt scop al guvernului este ca în timp ce creşte nivelul de trai să se realizeze o reformă constituţională până în anul 2024, atunci când va expira potrivit constituţiei actuale ultimul mandat al preşedintelui Putin. În această concepţie şeful statului, nu ar mai avea superputeri, în schimb ar creşte competenţa Consiliului de Stat, al cărui preşedinte și-ar dori să fie în viitor Vladimir Putin. Analiştii atrag însă atenţia că tocmai tehnocraţii tineri pot fi aceia care după un timp se vor simţi deranjaţi de dominaţia „bătrânilor”, şi vor să lucreze după propriile lor idei. Dacă acest lucru se va întâmpla, atunci planurile lui Putin ar putea fi date peste cap.
