Strategul economic al PSD, profesorul Cristian Socol, anunță pe facebook că în proporție de 95% principala agenție de rating Standard & Poor”s va anunța vineri scăderea perspectivei de rating a României de la stabil la negativ.â
POSTAREA INTEGRALĂ A LUI CRISTIAN SOCOL:
Cine va suporta costurile scăderii perspectivei de rating a României? Ingrijorare pentru viitorul României.
Pentru că Guvernul a încercat să reducă viteza de creștere a dobânzilor la credite, să înghețe prețul facturilor la energie și gaze, să taxeze anumite profituri de monopol / duopol / oligopol cooperant, să solicite mai multe garanții fondurile de pensii private…s.a. maine se va declanșa opțiunea nucleară împotriva lui. Radicalizarea pozitiilor partilor implicate a condus, asa cum am anticipat, la un joc loss loss.
Presa scrie că principala agenție de rating Standard & Poor”s va anunța mâine scăderea perspectivei de rating a României de la stabil la negativ, din cauza introducerii taxei pe activele financiare ale băncilor / taxelor din sectoarele energie și comunicații. Presedintele Consiliului Fiscal anunța încă de vineri în cadrul seminarului desfășurat la Predeal posibilitatea unei asemenea decizii. Știrea a fost preluată pe o platformă economică și difuzată public, invocându-se surse anonime. Fotografiile totusi exista. Cu o probabilitate de 95% înțeleg că așa va fi, România va trece de la perspectivă stabilă la una negativă. A avut dreptate demnitarul român, probabil știa din discuțiile cu reprezentanții agenției de rating. Felicitări.
Pe înțelesul tuturor, ce înseamnă deteriorarea perspectivei de rating? Simplu, se schimbă ochelarii cu care se vede evoluția economiei românești și dacă timp de 6 luni nu se întâmplă nimic de sens opus, se va scădea ratingul României.
Vor fi costuri certe încă din prima zi – creșterea costurilor de finanțare, creșterea cheltuielilor bugetare, creșterea deficitului bugetar, reducerea ISD, reducerea veniturilor bugetare, creșterea dobânzilor și deprecierea cursului de schimb al leului, probabila cădere a bursei. Incertitudinea va crește, economia va merge cu frâna trasă. Creșterea nivelului de bunăstare pentru români va fi probabil mai mică.
Decizia de mâine este rezultatul aproape exclusiv al afectării intereselor anumitor sectoare private din România și al argumentelor aduse în discuție de reprezentanții băncii centrale.
În ceea ce mă privește, încă din 1 ianuarie 2017 am exprimat argumentele pro / contra modificarilor de natură fiscal bugetară / politică monetară, din ambele perspective. Cine cunoaște activitatea mea, știe că am solicitat și propus mereu un dialog structurat, argumentat, de natură să conducă la un echilibru dinamic în ceea ce privește mixul de politici monetar fiscal/ bugetar. În sfârșit, nu mai contează, mă declar învins. Am înfrânt. Pozițiile nu s-au armonizat.
Câteva considerații scurte despre decizia ce foarte probabil va fi anunțată mâine.
În primul rând aici se constată forța lobby-ului bancar / energie / comunicații din România – una foarte puternică. Numai sistemul bancar are active de 451,1 miliarde lei în 2018, aproape jumătate din PIB ul României. Dacă mai punem și celellate industrii…Felicitări, lobby ul pare să fi fost eficient.
În al doilea rând, cred că agenția de rating face o mare greșeală din trei perspective.
Prima perspectivă – se ia o decizie certă de sancționare a României când încă negocierile pe baza OUG 114 nu au fost finalizate. In mod normal ar fi trebuit anunțată o astfel de decizie doar după finalizarea negocierilor și intrarea efectivă în vigoare a taxelor, așa cum s-a întâmplat în Ungaria și Polonia după ce a fost introdusă taxa bancară. În cazul în care prevederile OUG 114 vor fi relaxate, și negocierile se vor încheia cu bine, cine va plăti costurile reducerii perspectivei de rating a României? Cine va recupera aceste costuri și de unde?
A doua perspectivă – o astfel de decizie dramatică în ceea ce privește încrederea în economia unei țări, în condițiile date, nu se ia doar pornind de la interesele anumitor sectoare private (cu profituri record de altfel în ultimii ani) ci ar trebui să se ia în mod substanțial pe baza deteriorării dramatice a fundamentelor economice – proces care nu există în realitate.
A treia perspectivă – cei care se plângeau de afectarea independenței funcționale și instituționale a politicii monetare pot sorbi cupa răzbunării (amară, probabil). Iată că se blochează mâinile autorităților fiscal – bugetare în ceea ce privește decizia de politică fiscal-bugetară. Legarea mâinilor autorităților decidente de politici fiscal bugetare este în totală contradicție cu prevederile Tratatului Uniunii Europene care arată că politica fiscal bugetară este un instrument la dispoziția statelor membre (competență exclusivă). Aderarea la Euro este pusă în pericol, acolo politica fiscal bugetară reprezintă principalul instrument de absorbție a șocurilor asimetrice. În sfârșit, nu mai contează.
Imaginați-vă cum vom asista de mâine la o masă în care ambii decidenți de politici macro monetar și fiscal-bugetar vor avea mâinile legate și vor țipa unul la celălalt că i se afectează independența. Vă puteți închipui un asemenea dialog?
