Ce se întâmplă azi în învățământul suedez adeverește ideea că tehnica, sub pretext că înlesnește strădania minții, de fapt o înrobește. Ministrul Educației din Suedia a recunoscut de curând că mijloacele digitale de instrucție se răsfrâng într-un mod extrem de dăunător asupra intelectului elevilor. Cine stă cu ochii în ecranul calculatorului pentru a asimila cunoștințe de cultură generală ajunge mai devreme sau mai târziu într-o stare deplorabilă de handicap mental, afirmă senatorul AUR Sorin Lavric.
Unui asemenea elev îi va lipsi gândirea abstractă, coerența ideilor și putința de a face comparații. Într-un cuvânt, va fi un semidoct cu ifose, crezând că internetul poate gândi în locul lui. În mintea unei asemenea momâi nu se va cristaliza în veci o concepție cît de cît limpede asupra lumii. Va fi un abulic fără busolă în viață. Dându-și seama că digitalul doboară mințile copiilor, profesorii din Suedia s-au trezit din somnolență, declarîndu-și răspicat dorința de a se întoarce la vechile cutume educative: cartea, lectura și caligrafia. Ce-i în mînă nu-i minciună, mai ales cînd miroase a celuloză, a cerneală și a mină de creion. În fond, dascălii suedezi își apără reputația, căci intuiesc prea bine că atâta vreme cât predau peste o cohortă de dobitoci infantili, de prestigiul lor didactic se va alege praful. Nu poți să fii profesor sclipitor în mijlocul unor idioți cărora nu ai voie să le spui în ce hal de incultură au ajuns. Nu doar tehnica digitală îi prostește pe copii, dar și afurisita de corectitudine politică, din cauza căreia dascălii, în numele menajării orgoliilor elevilor, evită să le spună adevărul în față. Și în felul acesta perpetuează o contraselecție valorică. Analfabetului îi spui franc că e analfabet, fiindcă altfel rangul tău valoric se face țăndări. Modelul Suediei merită să fie urmat de profesorii noștri. Altminteri e de prisos să ne mai lamentăm pe seama a cît de precar e învățămîntul românesc, mai spune Lavric.
