Președintele SUA, Donald Trump, este obligat să se grăbească în privința întâlnirii cu liderul rus, Vladimir Putin, deoarece America însăși s-a trezit într-o situație neplăcută pentru ea însăși. Într-un interviu acordat URA.RU, Vladimir BATIUK, șeful Centrului pentru Aspecte Regionale ale Politicii Militare a SUA și angajat al Institutului pentru SUA și Canada, din Moscova, a declarat că SUA pierd cursa înarmării nucleare atât în fața Rusiei, cât și a Chinei, de aceea pentru Trump este important să pună rapid capăt „războiului lui Biden” din Ucraina. Iar europenii nu vor putea, susține plin de convingere expertul, să sponsorizeze Kievul mult timp.
– Summitul ruso-american este un subiect nici măcar al ultimelor săptămâni, ci al ultimilor câțiva ani. De ce, totuși, acest subiect a devenit posibil? Care a fost declanșatorul pentru această întâlnire?
– Sunt mai mulți factori, aici. În primul rând, succesele armatei ruse pe câmpul de luptă.
În al doilea rând, este o situație extrem de nefavorabilă pentru Statele Unite, ce evoluează din punctul de vedere al echilibrului nuclear strategic în lume.
Statele Unite pierd cursa înarmării nucleare nu doar în fața Rusiei, ci și în fața Chinei. În viitorul apropiat, America va trebui să descurajeze nu una, ci două superputeri nucleare – Federația Rusă și China.
În sfârșit, toate „măsurile” luate de Trump pentru a schimba situația economică mondială în favoarea Statelor Unite dau rezultate ambigue. Dacă aceste măsuri de consolidare a economiei americane vor fi însoțite și de tot felul de sancțiuni politice (adică sancțiuni economice dictate de considerații pur politice), acest lucru ar putea avea consecințe destul de negative pentru Statele Unite însele. În virtutea acestor trei momente, actuala administrație a Casei Albe a ajuns la concluzia că este necesar un dialog direct cu Rusia.
– Și care este rolul Europei? Șefa diplomației europene, Kaja Kallas, îi convoacă de urgență pe șefii ministerelor de externe ai UE. Ei ardeau de dorința de a deveni participanți la negocierile privind Ucraina, dar Trump va vorbi cu Putin între patru ochi. Cum poate fi caracterizată situația în care se află liderii europeni?
– Europa nu a reușit să devină un important și influent centru de putere în lumea modernă. Iar de această circumstanță vor ține cont, desigur, toți: americanii, rușii, chinezii, indienii și toate celelalte țări.
Această situație creează într-adevăr probleme foarte serioase pentru diplomația europeană, care, dintr-un motiv sau altul, continuă să insiste asupra unor interese globale ale Europei, fără a dispune, în același timp, de nici un fel de resurse – nici politice, nici materiale – pentru a-și susține statutul global.
– Vicepreședintele american J.D. Vance a declarat, într-un interviu acordat zilele trecute postului de televiziune FoxNews, că Statele Unite au refuzat să finanțeze livrări militare în Ucraina – totul cade pe umerii europenilor. Nu antrenează, oare, acest lucru și înlăturarea din negocierile cu Rusia a panicii din „Grădina Edenului”?
– Da, poziția actualei administrații americane constă tocmai în aceea că America nu va mai furniza gratuit armele sale Kievului. Aceste arme vor fi furnizate doar pe bani europeni. America își va vinde armamentul, dar nu îl va face cadou. Desigur, acest lucru creează probleme foarte serioase pentru Europa unită, care are probleme foarte serioase, ca să ne exprimăm frumos, atât financiare, cât și tehnologice din punctul de vedere al al dezvoltării propriei producții militare.
– Vor fi, europenii, în stare să facă față continuării conflictului din Ucraina, aprovizionării Forțelor Armate ale Ucrainei? Pentru cât le ajunge?
– Judecând după starea de spirit care domnește pe coridoarele puterii europene, nu vor rezista mult. Nu sunt capabili să reziste unei campanii militare lungi pur și simplu pentru că toate fostele principalele mari puteri europene, reprezentate de Marea Britanie, Franța și Germania, se confruntă cu necesitatea reechipării propriilor armate, pentru care nu au nici resurse tehnologice, nici financiare.
Dacă mai trebuie să dea și Ucrainei, atunci pur și simplu nu o vor putea scoate la capăt.
– Din acele informații ce apar din surse deschise, din declarațiile lui Trump, Vance, Witkoff, v-ați format o idee despre planul cu care Trump pleacă în Alaska? Nu va reduce el totul, într-un final, la „planul Macron-Starmer”?
– „Planul Macron-Starmer” se baza pe necesitatea de a provoca o înfrângere strategică Rusiei. Trump percepe mult mai realist realitatea înconjurătoare. El înțelege că ideea cu provocarea unei înfrângeri strategice Rusiei s-a încheiat cu un eșec total. Tocmai de aceea repetă într-una că războiul din Ucraina este războiul lui Biden, nu al lui. De aceea ar vrea să-l oprească, dar pe linia contactului de luptă, cu concesii teritoriale reciproce din partea părților beligerante.
Modo grosso vorbind, Rusia va ceda Ucrainei teritoriile regiunilor Harkov, Sumî și Dnepropetrovsk. Ucraina va ceda regiunile vestice ale Donbasului, încă ocupate de armata ucraineană. Dar principalul lucru pentru Trump este încetarea focului, oprirea altor acțiuni militare.
– Auzim tot timpul despre „statul profund” care hotărăște totul în Statele Unite. Trump a decis să se întâlnească cu Putin, dar, în general, el poartă negocieri ținând cont de acești păpușari invizibili? Sau acționează mai mult sau mai puțin în pofida lor? Ce se întâmplă în interior?
– Judecând după toate aparențele, „statul profund” în sine este eterogen, ambiguu. Există, de asemenea, stări diferite de spirit. Există păreri că acest conflict din Ucraina s-a prelungit în mod evident și că el deviază resursele aliaților de la principalul inamic al Statelor Unite – China. În „statul profund” există sentimentul că este timpul să se pună capăt conflictului ucrainean prelungit, în ciuda faptului că unora dintre europeni nu le place deloc acest lucru.
– Statele Unite încearcă să stopeze conflictul de-a lungul actualei linii de contact. Rusia este categoric împotriva acestui lucru. Ce alte poziții extrem de opuse are Rusia, care nu vor permite oprirea conflictului, să zicem, până la sfârșitul acestui an? Sau există o asemenea posibilitate?
– Se păstrează o incertitudine foarte serioasă cu privire la regiunile Herson și Zaporojie. Există întrebări cu privire la garanțiile de securitate ale Rusiei, întrebări legate de demilitarizarea și denazificarea Ucrainei.
În același timp, există un grad ridicat de înțelegere comună cu privire la aderarea Ucrainei la NATO: ar fi în mod evident un pas provocator care nu ar face decât să exacerbeze situația din Europa și din lume. Cel mai probabil, părțile vor fi destul de apropiate în pozițiile lor, înțelegând că acest lucru trebuie evitat.
Sunt multe întrebări cu privire la propunerea de încetare a focului. În fanteziile unor politicieni, totul pare foarte simplu: trebuie să iei și să semnezi o hârtie, iar focul se va opri imediat. În realitate, aici este nevoie de o analiză atentă a tuturor nuanțelor: delimitarea părților, asigurarea unei zone neutre, prezența observatorilor internaționali și multe altele.
Toate acestea vor fi discutate de Rusia și America, liderii le vor discuta și vor avea o misiune deloc simplă în lunile următoare. Desigur, ar fi ideal ca toate problemele controversate să fie rezolvate până la sfârșitul anului și să se ajungă la un acord privind încetarea conflictului armat.
– Problema teritorială este una dintre cele mai dificile. Dar de undeva trebuie, evident, început. În opinia dumneavoastră, este de așteptat ca partea americană să ia decizia privind recunoașterea Crimeei și a Sevastopolului ca aparținând Rusiei? Va fi un fel de compromis…
– O întrebare dificilă. Partea americană nu și-a expus poziția cu privire la Crimeea și Sevastopol. Există însă precedente în care SUA au recunoscut alte teritorii. De exemplu, poziția SUA cu privire la intrarea în componența URSS a republicilor Balticii Sovietice. Americanii nu au recunoscut niciodată că aceste teritorii au fost legal incluse în Uniunea Sovietică. Este foarte posibil ca ei să urmeze aceeași cale, recunoscând de-facto, dar nu de-jure Crimeea și Sevastopolul ca noi teritorii din componența Federației Ruse.
