Secretele unui jurnalist de pe canapeaua lui Coldea: SOV, tatăl turnător și cum l-a păcălit pe Adrian Sârbu cu un interviu cu Pacepa

Spun asta pentru că, în urmă cu mulţi ani, pe când eram colegi la Evenimentul Zilei, individul l-a dat afară din birou, cu brutalitate, pe taică-său, doar pentru că omul a făcut imprudenţa să-i mărturisească faptul că, în urmă cu zeci de ani, fusese turnător la Securitate. Scriitorul Constantin Turturică venise să-şi anunţe fiul că a publicat un volum în care a descris coşmarul acelor ani, „Nu eşti obligat să mori tâmpit (mărturia informatorului)” .L-am văzut întâmplător pe bătrân, chiar atunci, cum stătea încremenit pe culoarul de la Evenimentul Zilei. Avea lacrimi în ochi, neştiind încotro să apuce. Ţinea în mâini cartea pe care i-o adusese juniorului.

L-am întrebat ce se întâmplase şi nu mi-a zis decât că baiatul lui l-a dat afară din birou. L-am invitat la mine (ne cunoşteam de mai mulţi ani), în biroul Sectiei Investigatii, si am stat de vorba. Avea păcatele lui, destule, dar luase decizia să le mărturisească în scris, să se împace cu el însuşi dar, mai mult, să se împace cu lumea. Reuşise, doar că mai greu decât orice i se părea împăcarea cu fiu’său care ajunsese redactor şef la cel mai important ziar din ţară şi nu putea să rişte să se compromită cu un tată turnător al Securităţii…Mi-a oferit mie cartea, adusă atunci pentru fiu-său, şi mi-a scris şi o dedicaţie. Apoi a plecat. Era 14 decembrie 2000, mai scria Badea.

 CE A MAI SCRIS DAN BADEA DESPRE DAN CRISTIAN TURTURICĂ:

Atunci am înţeles, pentru prima oară, că sub masca individului cu trăsături de puştan se ascunde o mare jigodie. Un oportunist. Un individ frustrat, incapabil să realizeze ceva de unul singur. Nu-l crezusem pe Adrian Sârbu, boss-ul de la ProTv atunci când, pe la începutul lui 1998, spunea că, în urmă cu câţiva ani, acelaşi Dan Cristian Turturică îi trăsese o ţeapă de câteva mii de dolari. Motivul? Îl trimisese în SUA să ia un interviu cu Pacepa, pentru că se lăudase că-l poate obţine, iar el se întorsese cu un interviu luat altei persoane. Revenise, evident, fără bani!Acum, văzând cum l-a alungat pe bătrânul de 67 de ani care avusese nenorocul să-i fie şi tată, am priceput cu cine aveam de-a face...Doi ani mai încolo, pe motiv că eu sunt „omul lui Vîntu”, deoarece refuzasem să-l mai atac la comandă, mi-a sugerat să-mi dau demisia. Asta s-a întâmplat la ceva vreme după ce l-a invitat pe Sorin Ovidiu Vîntu în redacţie, la el în birou (acelaşi birou de redactor-şef de unde îl izgonise pe taică-său) pentru a purta o discuţie amicală cu mine după ce tocmai dezvăluisem intenţiile tatălui FNI de a prelua controlul SIF-urilor. Turturică zicea apoi că m-a cumpărat Vîntu. Că mafiotul mi-ar fi cumpărat maşină (!) şi că, în plus, îmi renovează apartamentul. Sigur, jigodia cu mască de copil nu avea nicio dovadă, îi plăcea să interpreteze după mintea lui de zeţar pus şef peste jurnalişti, dar ştampila avea să persiste. E drept, după 2005 aveam să lucrez pentru două publicaţii ale lui SOV (Gardianul şi Bilanţ), cu un salariu de 600 de euro lunar. Eram, evident, „omul lui SOV”. Numai că… Acum aflu însă, după atâţia ani, că Turturică junior a încasat de la „mafiotul” – cum îi zicea el atunci – Sorin Ovidiu Vîntu, ca să parăsească Evenimentul Zilei, peste 10.700 de euro lunar. Asta oficial, deoarece nu ştim cât a primit el ca „primă de instalare” la Realitatea TV. Pentru ce ştie să facă individul cu nume de păsărică o asemenea sumă este incredibilă.Pentru Vîntu însă, afacerea mituirii lui Turturică, pentru că despre asta este vorba, a fost una extrem de convenabilă. Cu câteva sute de mii de euro, cât l-a costat sclavul, a reuşit să creeze mari probleme ziarului care era, atunci, un critic de temut pentru Adrian Năstase. Ştim cu toţii că DCT a părăsit EvZ, după ce a înţeles că va fi schimbat din funcţie pentru incompetenţă, şi a luat cu el 80 de jurnalişti care i-au fost fideli, dar care n-au ştiut despre înţelegerea lui anterioară cu Sorin Ovidiu Vîntu. Circul mediatic făcut atunci de Turturică şi adulatorii lui de la EvZ, prin proteste de stradă şi scandări în faţa ambasadei Elveţiei, cu lozinci de genul „Ringier, Ringier, libertate nu mai e!”, sau „Ringier, nu uita, presa nu-i moşia ta!”, este deja antologic. În paralel cu asta, „protestatarul ” cu nume de păsărică negocia, în secret, cu Sorin Vîntu.