COMENTARIU DE BOGDAN TIBERIU IACOB (PRELUARE INPOLITICS.RO)
Președintele Klaus Iohannis a semnat azi decretul de numire în funcția de prim-adjunct al directorului SRI a generalului de brigadă Răzvan Ionescu. O numire care confirmă un lucru pe care îl anticipam după suspendarea din funcție a lui Coldea, dar care, pe de altă parte, ridică anumite semne de întrebare.
Remarcam pe 12 ianuarie, într-o analiză, după suspendarea lui Coldea că, în mod neuzual, ”în loc ca directorul Eduard Hellvig să delege răspunderile prim-adjunctului său către unul dintre cei trei adjuncți, a preferat să le preia el însuși, deși coordonarea unor acțiuni militare de către un civil s-ar putea să nu fie cea mai strălucită idee. E probabil că, prin evitarea înlocuirii lui Coldea cu unul dintre cei trei adjuncți, Hellvig să dea, de fapt, semnul că viitorul prim-vicepreședinte ar putea fi din afara cercului acestora”.
Exact asta s-a întîmplat azi, și locul lui Coldea a fost luat de un ”outsider”.
De fapt, despre Răzvan Ionescu nu prea știm nimic în acest moment. Asta, pentru că, potrivit unei cutume care începe să fie îngrijorătoare în România, CV-ul său dat azi publicității e extrem de evaziv; doar faptul că lucrează în servicii nu justifică asemenea ”precauții”.
Aflăm, astfel, că noul director operativ, avansat general anul trecut, ”are 45 de ani și o experiență de peste două decenii în munca operativă a Serviciului. De profesie este fizician, absolvent al Facultății de Fizică din cadrul Universității București. A urmat cursurile postuniversitare cu specializarea Geopolitică și Geostrategie din cadrul Academiei de Studii Economice, a absolvit masterul NATO Senior Executive din cadrul SNSPA, a absolvit cursurile seminarului Combaterea Armelor de Distrugere în Masă și Terorismului din cadrul Centrului European pentru Studii de Securitate George C. Marshall din Germania.
De-a lungul carierei în SRI, domnul general de brigadă Răzvan Ionescu a ocupat mai multe funcții, atât în cadrul unităților centrale, cât și teritoriale, unde a avut succese operaționale de anvergură, în parteneriat cu servicii de intelligence din spațiul euroatlantic, pe problematici privind criminalitatea organizată transfrontalieră, respectarea regimurilor internaționale privind proliferarea sistemelor de armament, fluxuri financiare internaționale, migrație și terorism.
A fost încadrat în SRI cu gradul de căpitan și a absolvit ca șef de promoție cursurile de inițiere. A fost avansat la gradul de general de brigadă în primăvara anului 2016 și anterior numirii în funcția de prim-adjunct al Directorului SRI, a condus o unitate centrală cu activitate în combaterea amenințărilor transfrontaliere. În activitatea sa a colaborat excelent cu partenerii instituționali ai SRI, atât interni, cât și externi”.
Ce concluzii putem trage din puținele informații concrete prezentate?
O vechime de ”peste două decenii” înseamnă că Ionescu a intrat în serviciu cel mai tîrziu prin 1995-96.
Dacă e născut în 1972, înseamnă că a terminat facultatea cam prin 1994.
Un element care intrigă e, însă, următorul: dacă Ionescu a intrat în SRI, imediat după facultate, direct cu gradul de căpitan, înseamnă că timp de 20-21 de ani, pînă anul trecut, el a avansat cu doar trei grade, respectiv maior, locotenent-colonel și colonel.
O avansare în grad, în medie, la șapte ani, într-un serviciu în care, după revoluție, a fost mega-inflație de colonei și generali??
Comparativ cu predecesorul său, Florian Coldea, avansat de cinci ori, de la maior la general-locotenent în doar 9 ani, Răzvan Ionescu pare repetentul clasei.
Cum legea cadrelor militare prevede un stagiu în grad de cinci ani, rezultă că noul șef al contraspionilor nu doar că nu a beneficiat de avansări la excepțional, pentru merite deosebite, ci chiar și-a luat gradele cu întîrziere.
Cam ciudat, pentru un agent atît de hiperșcolit, conform CV-ului. Și care a repurtat ”succese operaționale de anvergură în parteneriat cu servicii de intelligence din spațiul euroatlantic”.
Răzvan Ionescu a ajuns la gradul de general cam la aceeași vîrstă cu legendara Elena Istode ”Anaconda”, care a absolvit fosta școală de tablagii a Securității de la Grădiștea și a fost, ulterior, secretară la o centrală sindicală.
(Am adus-o în discuție pentru că gurile rele spun că noul director adjunct și Anaconda nu s-au înghițit niciodată.)
Faptul că despre Ionescu nu prea există referințe și a fost și uitat permanent în materie de avansări ar putea acredita ideea că omul s-a aflat în afara unor cercuri de interese din interiorul serviciului, un fel de oaie neagră, dacă vreți. Lucru întărit și de puținătatea decorațiilor, atît din CV-ul său, cît și din piept, conform fotografiei oficiale (ia comparați-l cu bravul general Oprea, în poza de mai jos).
Posibil ca tocmai această neutralitate, voită ori ba, să fi stat acum la baza promovării sale, în condițiile în care nici noul director Hellvig, nici Klaus Iohannis nu sunt figuri provenite, efectiv, din interiorul serviciilor, precum Traian Băsescu, bunăoară.
Vestea bună în acest caz ar fi că noul director operativ va fi mai puțin înclinat spre jocuri politice murdare, cel puțin o bună perioadă de timp de aici încolo.
Vestea proastă, în egală măsură, ar fi că, la o adică, ar putea fi ”împachetat” lesne de către confrații din sistem.
Asupra acestui aspect ne vom mai lămuri, cît de cît, urmărind primele mutări pe care le va face noul director. Pe cine aduce în prim-plan și pe cine trage pe linie moartă.
P.S: Pentru a nu fi acuzați de subiectivism cînd criticăm CV-ul prea evaziv al nolui director operativ, iată, spre comparație, CV-ul omologului său din NSA.
- Advertisement -
