Scrisoare deschisă adresată Preşedintelui României de către Ec. Radu Adrian, ofițer în rezervă al SRI. Update: Declarația de presă

0
1359

Având în vedere faptul că, numele Generalului Florian Coldea de la SRI a apărut în numeroase interpelări parlamentare şi/sau în numeroase declaraţii ale unor oameni politici, poate prea mult, în mod negativ, aducând grave prejudicii de imagine unui sistem de siguranţa naţională şi, în special tuturor subordonaţilor acestuia, pentru a preîntâmpina şi stopa aceste acţiuni, cred că a venit timpul ca acesta să răspundă public la următoarele 11 întrebări:

  1. Care este suma plătită de SRI din bani publici şi/sau alte activităţi pe contractele preferenţiale de IT pentru firmele aflate în sfera de influenţa ale lui Sebastian Ghiţă?
  2. Câte din aceste contracte sunt acordate prin încredinţare directă de către SRI firmelor lui Sebastian Ghiţă?
  3. În acelaşi context, ce reprezintă actele prezentate în exclusivitate de Naşul tv şi ZiuaNews.ro – semnate de Sebastian Ghiţă şi un ofiţer SRI din cadrul DJI Prahova (Autobiografie şi solicitarea Avizului de Securitate pentru Sebastian Ghiţă, în anul 2004)?
  4. Care este suma plătită de SRI din bani publici şi/sau alte activităţi, în anul 2012, pentru rebranduirea SRI şi sondajele de opinie realizate de firma The Group patronată de Mihaela Nicola? (Anul 2012 a fost un an de criză, fapt ce a fost declarat de toate guvernele care au condus România. În aceste condiţii, de unde a avut SRI-ul bani pentru rebranduire şi (deontologii pot să verifice singuri din declaraţia 359 a firmei The Group), de unde au venit banii plătiţi drept contract pentru care SRI-ul a fost rebranduit.Se cunoaşte pe piaţa publicitară faptul că firma în cauză este una din cele mai scumpe firme, iar doamna Nicola Mihaela este fiica unui fost ofiţer de securitate – lucru pe care îl afirmă inclusiv Florian Coldea într-o videoconferinţă cu toată ţara, în cadrul sistemului).
  5. Care este numele firmei care a câştigat contractul pentru ‘’modernizarea’’ Spitalului SRI de la Baloteşti, deci un contract cu statul?
  6. La momentul câştigării acestei licitaţii firma în cauză era în insolvenţă şi din punct de vedere legal nu avea drept de participare la licitaţie ?
  7. În acelaşi context, cum a fost posibilă ca, aceeaşi firmă să câştige contractual de reabilitare a noului Sediu al SRI Prahova?
  8. Florian Coldea cunoaşte sau nu dacă, pentru cele două licitaţii suspecte sus menţionate în care SRI a fost beneficiarul s-ar fi putut obţine diverse avantaje materiale de către ofiţeri cu funcţii din Conducerea SRI, inclusiv de către Florian Coldea (a se vedea vila de la Corbeanca – omisă din declaraţia de avere)?
  9. Domnule Preşedinte Klaus Iohannis, vă rog să îl întrebaţi pe Generalul Florian Coldea dacă consideră o nouă coincidenţă faptul că soţia dânsului, Dorina Coldea este Comandantul Centrului de Psihologie al SRI?
  10. Este adevărat că, pentru a se debarasa de subalternii săi care sesizează organele de cercetare penală cu acte şi fapte ilegale săvârşite de ofiţeri din conducerea SRI, Generalul Florian Coldea îi trimite la soţia dânsului (Centrul de Psihologie) la un test de ‘’fidelitate’’ pe care normal îl pică şi le retrage avizul de securitate obligându-i să îşi depună demisia şi dacă nu vor îi trece în rezervă în mod ilegal?
    (Este cazul recent al unui şef de birou din cadrul Direcţiei E protecţie internă, Daniel Florea şi a altor doi ofiţeri).
  11. Este adevărat că SRI şi personal Florian Coldea a deţinut până în anul 2012 sau mai deţine – ca ofiţer coordonator, ofiţeri acoperiţi SRI în Parchete sau Judecătorii în mod ilegal? (Ataşez declaraţia dată în lună 06. 2014 în faţa procurorului de Daniel Florea pe când încă era ofiţer activ la SRI, şef de birou în cadrul Direcţiei E – de unde rezultă încălcarea flagrantă a legii de către SRI).

Cu respect,
Ec Adrian Radu

 

UPDATE:

DECLARATIE DE PRESA

Cu stupoare am asistat zilele trecute la o actiune de dezinformare si manipulare marca SRI. O asa zisa intalnire secreta, intr-un loc public, intamplatoare, dintre un fost ofiter SRI (actualmente jurnalist) si Traian Basescu.

 
Manipularea si dezinformarea realizata prin ofiterii acoperiti ai generalului Coldea si/sau prin asa zisi deontologi –realizatori de emisiuni, precum Rares Bogdan mi-au dat de gandit ca se incearca sa se acopere altceva, sa se distraga atentia de la un lucru mult mai grav. (Este de notorietate faptul ca, pana nu demult, Rares Bogdan se ‘’ lauda’’ cu legatura sa cu generalul Coldea).

 
Tocmai in aceasi zi, coincidenta sau nu, Administratia Prezidentiala a transmis grupurilor parlamentare un draft al unui nou proiect de Lege privind retenția datelor (așa numita lege ”Big Brother). Ciudat. O premiera! Este pentru prima data de dupa 89 cand Administratia Prezidentiala face un asemenea demers. Mai ciudat este faptul ca, acest demers este efectuat pentru o lege declarata neconstitutionala de catre Curtea Constitutionala si, mai mult, pentru o lege pentru care SRI a facut presiuni asupra Curtii Constitutionale, conform declaratiilor membrilor acesteia, aspect peste care s-a trecut prea usor, poate si datorita acoperitilor din presa. Sa ne reamintim si faptul ca, dupa declararea legii ca neconstitutionala, in mod intamplator, unul dintre judecatorii Curtii Constitutionale care s-a opus vehement acestei legi a fost practic scos din joc prin metode specifice si, nu lipsit de importanta, fostul Director al SRI si-a prezentat demisia la scurt timp.

 

 

Ca un fost “membru” al sistemului si fiind un bun cunoscator al metodelor si mijloacelor practicate de SRI am stiut ca va urma ceva, mai ales dupa ce scopul a fost atins (acela ca, prin manipulare si dezinformare atentia de la ‘’premiera’’ trimiterii de catre Administratia Prezidentiala a proiectului de lege ”Big Brother’’ a fost deturnat printr-un scandal creat artificial de o asa zisa intalnire secreta, intr-un loc public, al Presedintelui Traian Basescu).

 
Invitat în cadrul emisiunii „Ultimul Cuvânt” difuzată miercuri de B1Tv, nu am comentat acest aspect deoarece regia marca SRI inca nu era complecta. A doua zi, joi, circuitul actiunii de dezinformare si manipulare s-a inchis. Astfel, spre surprinderea unor analisti de marca (Ion Cristoiu), dar nu si spre surprinderea mea, Dumitru Dumbravă, Directorul Direcției Juridice a SRI, a acordat un interviu site-ului juridice.ro, site necunoscut marelui public pînă acum, interviu preluat cu o rapiditate suspecta, probabil la comanda data acoperitilor.

 
Maestrul Ion Cristoiu, in interventia telefonica de joi realizata la emisiunea ‘’ Ultimul Cuvant’’ a interpretat foarte bine acest interviu dat de Dumitru Dumbrava, in sensul ca a considerat ca SRI, in fapt transmite un mesaj. Maestrul Ion Cristoiu a gresit doar in interpretarea cui SRI, de fapt generalul Coldea a transmis acest mesaj. Acest mesaj nu a fost transmis doamnei Kovesi, ci judecatorilor Curtii Constitutionale. A fost de fapt o atentionare de tip mafiot data pe fata. Atentie ca noi monitorizam toata justitia din Romania, nu ne multumim doar cu trimiterea sesizarilor la parchete, ci pana la o hotarare finala intr-un dosar. Cum in foarte multe dosare penale se ridica problema neconstitutionalitatii unor masuri care ajung la Curtea Constitutionala, mesajul a fost clar: va monitorizam si pe voi, vedeti de fapt sa nu mai gresiti sa spuneti ca noua lege ”Big Brother’’ este neconstitutionala. Asta a fost de fapt mesajul.

 
De ce tine cu orice pret SRI sa se adopte aceasta lege este foarte usor de ghicit pentru cunoscatori. Ce este mai grav este faptul ca SRI incalca legea flagrant si, mai mult, toate mandatele obtinute de SRI in cazurile de coruptie si evaziune fiscal sunt obtinute illegal si sunt nule de drept. Solicitarile SRI pentru mandatele de ascultare se fac in baza Legii 51/1991 si date in baza acestei solicitari. Dar, spre surprinderea multor judecatori, chiar de la Curtea Constitutionala, aceste mandateau fost obtinute pana in present in mod illegal (deoarece in legea respectiva nu sunt introduse coruptia si evaziunea fiscala).

 
Asist cu groază, cum anumite grupări, profitând de aşa zisele ameninţări ce vizează siguranţa naţională sau securitatea cetăţeanului (interpretate, după interes şi nu conform Legii 51/1991, ce defineşte clar ce înseamnă siguranţă naţională), precum terorismul sau evaziunea fiscală, încalcă nonşalant regulile democraţiei şi ale statului de drept, solicitând, chiar şi oficial (prin CSAT), extinderea “competenţelor” obţinând dreptul (dar nu baza legala) de a încalcă regulile democraţiei, sub masca bunei credinţe. Şi, în numele unei “cruciade” demagogice împotriva corupţiei, s-a ajuns la substituirea instituţiile abilitate prin lege, adică la un atac frontal lansat asupra democraţiei şi statului de drept.
Dacă aparent şi formal, cererile par îndreptăţite, uitându-mă prin “gaură” cortinei, în spatele acesteia, lucrurile stau cu totul altfel.

 
Făcând abstracţie de modul cum mafia financiară, manipulând instituţii precum SRI, Guvern, Parlament, a reuşit neutralizarea Gărzii Financiare ( înlocuind-o, doar formal şi demagogic, cu un alt organism mai eficient) şi a ajuns să controleze întreg sistemul şi toate instituţiile publice, nimeni n-a sesizat că, “îmbătată” de succes, mafia a trecut la un nivel superior, atacând “centrul de comandă” al statului de drept, Ministerul Public. Cazul comisarului Berbeceanu, în care DIICOT îl acuză pe Berbeceanu de “trădarea” intereselor instituţiei, iar DNA acuză procurorii DIICOT de abuz, este un semnal de alarmă în acest sens. Niciodată în istoria post-decembristă a României, un asemenea caz nu a avut o astfel de abordare, punând faţă în faţă, public, două instituţii ale statului, mai precis două direcţii ale Parchetului General (PICCJ). Deşi public s-a dezminţit, e clar că între DIICOT şi DNA există un “război” rece, al cărui cauza – chiar dacă nu este acceptată oficial -, a fost şi continuă să fie generată de grupările de tip mafiot ce controlează aceste instituţii, formal independente, dar mai ales de intruziunea SRI în activitatea celor două instituţii, la comanda unor interese politice, străine de interesul naţional.

 
După cazul Berbeceanu am început să fiu mai atent şi mai circumspect in a privi fenomenul, iar adevărul privind existenţa unui război rece între DNA şi DIICOT a început să iasă la iveală, chiar şi oficial, prin comunicatele de presă. Cele de la DNA conţineau, aproape în totalitate, menţiunea “cu sprijinul SRI”, în schimb cele de la DIICOT nu includeau această menţiune. Dacă la început acest “amănunt” părea nesemnificativ, ulterior s-a dovedit că, în fapt, contrar legilor în baza cărora funcţionează (Legea 51/1991 şi 14/1992) şi a atribuţiilor principale, SRI s-a “reorientat”, cu “grosul” armatei şi logisticii, către DNA, abandonând exact structura cu care, prin lege, era obligată să coopereze, adică DIICOT. Potrivit Legii 14 din 1992, art. 2, “Serviciul Român de Informaţii organizează şi execută activităţi pentru culegerea, verificarea şi valorificarea informaţiilor necesare cunoaşterii, prevenirii şi contracarării oricăror acţiuni care constituie, potrivit legii, ameninţări la adresa siguranţei naţionale a României”, iar la art. 3 din Legea nr. 51 din 1991 sunt enumerate clar faptele ce constituie „ameninţări la adresa securităţii naţionale a României”, fapte care nu intră în competenţă DNA, aşa cum sunt prevăzute la art. 3, alin. (1) din OUG 43 din 2002. Lecturând Legea 508 din 2004, ce reglementează activitatea DIICOT, constatăm că cercetarea faptelor care constituie „ameninţări la adresa securităţii naţionale a României”, intră, exclusiv, în competenţă acestei instituţii. Astfel la art. 12, alin. (1), lit. a), subpct. (ÎI) se precizează că, sunt în competenţă DIICOT: „infracţiunile prevăzute de Legea nr. 51/1991 privind siguranţă naţională a României, cu modificările şi completările ulterioare” şi, potrivit subpct. (V) din acelaşi articol: „infracţiunile prevăzute de Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, cu modificările şi completările ulterioare”, adică cele aflate în competenţă SRI. În acest caz nu este fireasaca întrebarea: De ce nu mai lucrează SRI cu DIICOT ?
Dacă ţinem seama, de declaraţiile şefei DNA, că instituţia are în lucru aproximativ 5100 dosare, iar 15%, tot conform declaraţiilor şefei DNA, sunt instrumentate în urma informaţiilor furnizate de SRI, rezultă că SRI a furnizat informaţii DNA pentru un număr de aproximativ 765 cauze. În replică, în faţa instanţei, fosta şefa a DIICOT, declara că SRI, deşi are în atribuţii culegerea de informaţii, cu prioritate, în domeniul siguranţei naţionale, fapte ce intră, exclusiv, în competenţă DIICOT ca cercetare, într-un an de zile (2014) DIICOT a primit de la SRI doar 10 (zece) sesizări, în timp ce DNA peste 765 (nu s-a precizat perioada). Astfel, potrivit declaraţiei fostei şefe a DIICOT “O perioada lucrurile au stat în regulă, însă ulterior, am observat o răcire a relaţiilor dintre DIICOT şi SRI, deoarece sub aspectul numărului de sesizări primare pe care DIICOT le-a primit, acesta era aproape inexistent. În anul 2014 am primit max. 10 sesizări, toate neserioase, în timp ce uitându-mă la DNA am observat că aproape activitatea era SRI” exista multe semne de intrebare vis-a-vis de relatia dintre cele doua institutii.

 
De ce SRI s-a mutat la DNA, când, prin lege, trebuia să furnizeze informaţiile la DIICOT şi de ce şi-a schimbat “obiectul de activitate”, trecând de la atribuţiile legale vizând „ameninţări la adresa securităţii naţionale a României”, prevăzute la art. 3 din Legea nr. 51 din 1991, la atribuţiile aflate în portofoliul DNA, este o tema care ar trebui să facă obiectul controlului exercitat de Parlamentul României asupra SRI şi un obiect de studiu pentru societatea civilă. Pentru că nu este normal că să-ţi extinzi atribuţiile, contrar celor legale, nici în domeniul corupţiei (în care SRI nu este abilitat-chiar daca aceste competente au fost extinse printr-o Hotarare CSAT dar care nu tine loc de lege), nici în domeniul finanţelor publice (în care SRI controlează DGAF, având peste 140 de ofiteri detaşaţi şi “acoperiţi” şi în care urmăresc şi preluarea întregii activităţi de control fiscal, pentru a controla toate finanţele României), nici în domeniul justiţiei (unde, prin “acoperiţi” sau “surse” au creat un sistem de “execuţii” încălcându-se dreptul la apărare, la egalitate in faţa legii şi obiectivitate), nici în mass-media, manipulând cetăţeanul prin diversiunile rezultate din “imprastirea” informaţiilor furnizate “acoperiţilor”. Chiar dacă activitatea a fost “fructoasă” şi “eficientă”, soldată cu arestarea multor corupţi, nu poţi scuza metoda, adică încălcarea statului de drept, prin efectele produse, pentru că acestea au fost produse prin încălcarea legii şi, în special, scele privind separaţia puterilor în stat.

 
Nu ştiu cât din ceea ce spun Udrea, Bica şi alţi demnitari, foşti miniştrii sau parlamentari, care acuză faptul că au fost “lucraţi” nu de justiţie, ci de SRI, ca “poliţie politică”, este adevărat şi cât sunt de vinovaţi pentru faptele de care sunt acuzaţi. Conform legilor şi Constituţiei, numai justiţia poate stabili şi hotărî, prin organele abilitate: cele de cercetare penală şi instanţele de judecată. Pe principiul însă că “nu iese fum fără foc”, dacă luăm în calcul “migraţia” incorectă a SRI de la DIICOT la DNA, cu tot cu “arme şi tehnica din dotare” şi faptul că şi-au abandonat “obiectul de activitate”, transferandu-se, în baza interpretării noţiunii de “siguranţă naţională”, ca fiind tot ce mişcă şi se întâmplă în România, mega-telejustitia la care asistăm, bazată, aproape exclusiv, pe interceptările telefonice şi ambientale, efectuate şi furnizate de SRI, menite să “fezandeze” clientul, să manipuleze cetăţenul (convingându-l de aportunitatea metamorfozării individului în “duşman al poporului”) şi să prestabilească sentinţele pronunţate de “acoperiţii” executanţi, ar trebui să devină o tema pentru toţi cei care au pretenţia că ştiu să citească şi mai şi percep ceea ce citesc, dar mai ales pentru Comisia din Parlament ce se ocupă de activitatea SRI.

 
Faptul că pe site-ul SRI, pe lângă atribuţiile legale, mai apare şi “securitate economică”, iar peste 50% din activitate este angrenată în acest domeniu, în condiţiile în care Legea siguranţei naţionale nu prevede astfel de atribuţii în “portofoliul” SRI, este o dovadă că ceva “pute” cu adevărat în statul de drept şi democraţia din România. Până când societatea civilă şi Parlamentul nu se vor întreba şi nu vor cere explicaţii privind legalitatea “detaşării” oficiale a ofiţerilor SRI la ANAF, respectiv DGAF şi de ce SRI lucrează “cot la cot” cu DNA, într-un domeniu care nu este în competenţa lor – nelimatandu-se doar la furnizarea de informaţii, cum se crede, ci procedând şi la intoxicarea cetăţeanului şi manipularea justiţiei, “suntand” DIICOT, cu care sunt obligaţi să coopereze -, mega-circul la care asistăm în prezent, în care “bocancii cazoni pe grumaz” şi “şuturile în gură cu bombeul” devin instrumente tot mai uzitate, nu va conteni. Asta pentru că în timp ce marea majoritate a ofiţerilor sunt de bună credinţă şi integrii moral, câţiva şefi, avizi de putere şi dornici să pună stăpânire pe România, cu riscul îndepărtării definitive de democratie si de Europa, au tarat instituţia într-un război mioritic, înregimentând-o forţat în politică şi în luptele pentru putere. Finalul acestei mega tragico-comedii, ce oferă suficient circ pentru a ascunde şi a transferă în derizoriu adevăratele probleme ale ţării – precum evaziunea fiscală, de miliarde de euro anual, făcută de firmele arabe, ce alimentează conturile organizaţiilor extremiste (domeniu care ar trebui să reprezinte preocuparea de baza a SRI, pentru că face parte din obiectul principal de activitate) şi care depăşeşte cu mult prejudiciile însumate din toate cazurile de mare corupţie depistate din România -, va arată că, încă o dată, diversiunea este instrumentul de baza al manipulării şi armă care îngroapă democraţia şi statul de drept şi că justiţia este încă sub “bocanc cazon”…’’

 

Ec Adrian Radu