Întrebarea imediată a alegerilor europarlamentare este dacă va fi sau nu schimbată actuala guvernare în următoarele zile. Legitimați de rezultatul votului, partidele de Opoziție încearcă să forțeze acum schimbarea Guvernului PSD-ALDE. Problema de principiu este că aceste partide nu pot obține o majoritate în Parlament, decât prin două căi – fie să coopteze mai mulți parlamentari de la PSD, care să voteze împotriva propriului partid, fie să ”seducă” grupul parlamentar al ALDE.
Spargerea PSD sau a ALDE este, însă, o misiune aproape imposibilă în actuala conjunctură politică. Este știut faptul că parlamentarii sunt, de regulă, oamenii de încredere ai unor lideri locali. Ori, baronii PSD nu au niciun motiv acum să trântească propriul Guvern, deoarece acest lucru ar însemna, automat, pierderea beneficiilor care decurg din guvernare.
Și mai puține motive de ”trădare” au parlamentarii ALDE. Rezultatul slab al liberal-democraților în alegerile europarlamentare va împinge această formațiune și mai mult în brațele PSD. Orice disidență a ALDE va însemna pierderea imediată a beneficiilor de care se bucură în prezent. Acest lucru va însemna destructurarea imediată a organizațiilor acestui partid. Fapt de care sunt conștienți liderii, dar și parlamentarii acestei formațiuni.
Scenarii post alegeri
Practic, scenariile post-alegeri se sedimentează acum în jurul a două mari opțiuni – schimbarea sau menținerea guvernării PSD-ALDE. În pofida euforiei rezultatelor de ieri, scenariul cel mai plauzibil în acest moment este acela al conservării actualului status quo parlamentar. De altfel, reacția prim-ministrului Dăncilă la cererea PNL de a demisiona din funcție arată că, în mod paradoxal, ziua de ieri a dus la apropierea taberelor din PSD. Cu excepția lui Marian Oprișan, criticile interne au fost temperate pentru ”vremuri mai bune”. Și asta dintr-un singur motiv – acela de a conserva și menține guvernarea până în 2020.
Argumente în acest sens sunt destule și ele, cu siguranță, vor fi folosite în următoarele zile de către actuala guvernare. În primul rând, PSD-ALDE dețin majoritatea parlamentară. Dacă această majoritate rezistă atacurilor din aceste zile, șansele ca Opoziția să dărâme Guvernul Dăncilă sunt, practic, nule. Din motivele expuse ceva mai sus.
În al doilea rând, PSD-ALDE au de partea lor argumentul unei guvernări eficiente. Ar fi o mare eroare să credem că românii au taxat PSD-ALDE în alegerile europarlamentare pentru modul în care au guvernat țara. Votul de ieri a fost o revoltă împotriva modificărilor din Justiție, nu împotriva guvernării. Iată de ce, argumentul stabilității guvernării ar putea deveni unul la fel de puternic precum cel al refacerii statului de drept, cerut de Opoziție. Foarte probabil, ca anume această dezbatere ”stabilitatea guvernării vs refacerea statului de drept” să devină axul de campanie pentru alegerile prezidențiale, cu șanse relativ egale pentru ambele tabere.
În al treilea rând, harta intereselor partidelor de Opoziție arată contradicții greu de surmontat în acest moment. PNL are interesul de a-și asuma de unul singur victoria împotriva PSD și de a se poziționa în calitate de principală alternativă la actuala guvernare. Acest obiectiv al PNL este urmărit și de USR-PLUS. Mai mult, schimbarea actualei guvernări – eventual, prin moțiune de cenzură – ar putea duce, în lipsa unei majorități solide, la alegeri anticipate. Lucru care ar i-ar avantaja pe cei de la USR-PLUS în dauna PNL. Aceste argumente, ca și interesul particular al ProRomânia de a nu vota împotriva guvernării PSD, reduc șansele scenariului în care are loc debarcarea PSD-ALDE de la guvernare.
În mod paradoxal, deci, deși partidele de Opoziție au repurtat o victorie în alegerile europarlamentare din 26 mai, aceasta se proiectează a fi una pur simbolică. Alegerile europarlamentare nu produc efecte directe în conjunctura actuală a Parlamentului României. Mai mult, insistența partidelor de Opoziție de a transfera victoria de la europarlamentare în folos politic personal ar putea să coste aceste formațiuni în perspectiva alegerilor europarlamentare de la anul. Iar lecția Guvernului Cioloș este elocventă în acest sens.
