Eric Olsen, patronul lui LafargeHolcim, lider mondial al materialelor de construcţii, spune că firma lui nu face politică. « Suntem în SUA primul fabricant de ciment. Suntem aici ca să ne servim clienţii şi să le răspundem aşteptărilor. Nu suntem o organizaţie politică » repetă marele patron respingând astfel cu cinism orice chestiune morală.
Pentru LafargeHolcim, grup născut în 2015 din fuziunea francezului Lafarge cu elveţianul Holcim, miza este uriaşă. Firma speră să fie unul dintre marii beneficiari ai programului de investiţii de o mie de miliarde de dolari promis de liderul de la Casa albă pentru a renova infrastructurile americane. In plus, societatea are atuul că deţine fabrici sau situri operaţionale în Texas, Noul-Mexic şi Arizona, trei din cele patru state frontaliere cu Mexicul. Noi uzine sau situri se vor deschide în Maryland, New York, Missouri şi Oklahoma, întărind astfel şi mai mult prezenţa firmei pe solul american, lucru ce va duce şi la creearea de noi locuri de muncă pentru americani ce va fi cu siguranţă pe placul preşedintelui american.
In schimb fabricantul irlandez de ciment CRH a anunţat déjà că nu va furniza materiale pentru construirea controversatului zid al cărui decret Donald Trump l-a semnat déjà pe 25 ianuarie.
Firma LafargeHolcim are un trecut sumbru
Grupul LafargeHolcim a fost acuzat că finanţează gruparea teroristă stat islamic după ce a refuzat în 2013 şi 2014 să-şi oprească activităţile din Siria, în particular uzina de la Jalabya. De notat că în interviul acordat agenţiei France Presse PDGul Olsen refuză să abordeze acest subiect.
Trebuie reamintit că firma franceză Lafarge a întreţinut de-a lungul istoriei relaţii ambiguue şi cu regimul nazist. In 1942, în plin al doilea război mondial, regimul nazist care ocupase o mare parte din Franţa, decide să construiască pe flancul vestic aşa-numitul « zid al Atlanticului ». De-a lungul coastelor, din Olanda până în Pirineii francezi, au fost construite 15.000 de bunkere. Evident că multe firme franceze au furnizat ciment pentru construcţia acestor adăposturi. Intr-un reportaj difuzat de colegii noştri de la France24 se reaminteşte astfel că « două uzine Lafarge – una din zona ocupată, alta din zona liberă – au furnizat ciment regimului nazist. Cert, Lafarge nu a fost singura firmă franceză care a contribuit la efortul de război nazist dar acest lucru a permis societăţii să-şi menţină rangul şi să profite de oportunităţi şi după terminarea războiului, contribuind de exemplu la reconstrucţia Franţei » spune un istoric citat de confraţii noştri.
Mai aproape de noi, după 2005 şi în urma unei directive europene, Lafarge a fost acuzată şi că a făcut beneficii graţie traficului cu permise de emisii de CO2.
In fine, fuziunea lui Lafarge şi Holcim nu a trecut neobservată din cauza trecutului sumbre al firmei elveţiene. Holcim a fost condamnată la amenzi piperate în Australia şi SUA după ce a fost găsită vinovată că a distrus patrimoniu aborigen, respectiv că a poluat excesiv de mult.
Decizia lui LafargeHolcim a provocat reacţii la cel mai înalt nivel în Franţa
François Hollande, preşedintele Franţei, a cerut grupului franco-elveţian « să fie prudent înainte de a se declara candidat » ca să furnizeze cimentul pentru zid. Jean-Marc Ayrault, ministrul francez de externe ceruse şi el societăţii « să se gândească bine » înainte de a se prezenta la licitaţie pentru că, spune fostul premier, « sunt alţi clienţi în lume care ar putea privi acest lucru cu stupefacţie ».
Analiştii notează faptul că dacă toate aceste luări de poziţie controversate pot păta imaginea grupului şi provoca critici din partea politicienilor, impactul material este neglijabil întrucât LafargeHolcim nu vinde cimentul direct consumatorilor. Pe scurt, firma franco-elveţiană nu se teme de vreun boicot popular.
