M-am gândit dacă merită, sau nu, să-i răspund lui Claudiu Năsui. Și m-aș fi abținut, în cele din urmă, dacă printre institutele enumerate de acesta nu s-ar fi aflat și ISER. Sau Institutul de Speologie „Emil Racoviță”. Unde a lucrat, vreme de 40 de ani, tatăl meu.Claudiu, fiecare cu tatăl lui. Tu cu al tău, eu cu al meu…Hai să-ți spun câteva lucruri despre al meu, dar mai ales despre Speologia din România, unde tata a avut un rol determinat, a scris psihologul Gabriel Diaconu pe Facebook. ț
CE MAI SUSȚINE GABRIEL DIACONU:
Tata era mineralog. Asta înseamnă că, împreună cu generația lui, mai mult sau mai puțin o adunătură de montaniarzi golani, mai tot timpul pe coclauri, pregătiți și de escaladă, și de rapel, și de fotografie în mediu subteran, și de scufundări, au bătut munțile și văile României.
Treaba unui speolog era să studieze karstul unor anumite regiuni. Asta înseamnă o grămadă de chestii, de la compoziția solului, a rocilor, dar și a interacțiunilor acestora cu apa.
De la granite la calcare, de la loess la șisturi, de la Polovraci la Topolnița, adeseori doar cu un rucsac, un ciocan și un teodolit, tata a a adunat toată viața lui informații despre ce face pământul ăsta care ne tot rabdă pe toți, de nu i-ar mai răbda pe unii,
Să capete sens.
Mediul spelean e un laborator viu. Tata ținea, în fiecare vară, școli de karstologie. Înainte să învăț medicină am învățat să mă cațăr, să cobor în rapel, să pot pronunța romboedru sau dodecaedru.
Primele mele jucării n-au fost nici lego, nici telefoane Motorola, Claudiu. Au fost pietre, concrețiuni, cristale la care mă uitam la microscop. Au fost zile petrecute în laboratorul de developări foto, sau carabinierule și lămpile cu acetilenă.
Speologia n-a fost doar o profesie pentru tata. A fost o carieră, o vocație, un destin. Sunt minerale pe care tata le-a descris pentru prima oară în lume.
Este unul dintre oamenii care a pus România pe harta mineralogiei din lume. Acolo unde țara asta era plină de năsui fuduli, tata n-a ținut morțiș nici să-i facă cineva statuie, nici să-l facă cineva nume de stradă.
A fost un mentor bun. A fost un profesor bun pentru studenții lui. Ghiță Racoviță, nepotul lui Emil Racoviță, se număra printre prietenii lui buni. Iar Speologia de la Cluj o concura pe cea de la București, atât în știință, cât și în nebunia expedițiilor.
Cristian Lascu, prieten bun cu tata, este cel care a descoperit ecosistemul de la Peștera Movile, unde trăiesc peste 20 de mii de specii care n-au văzut vreodată lumina soarelui, și al căror metabolism nu e nici aerob, nici anaerob, pentru că mediul de acolo e extremofili, sulfurat.
Movile e un habitat unic în lume.
Lascu e un alt titan al speologiei românești. E cel care a adus Național Geographic în România. E fondatorul GESS, grupul de explorări speologice subacvatice. E printre temerarii care au contribuit la tot ce înseamnă studiul reliefului subteran sub ape.
Cât poți fi de pulifric, Claudiu, să te-apuci tu să enumeri institutele de cercetare din România de parc-ar fi noii dușmani ai poporului?
Singurul aur pe care-l mai avea poporul ăsta era aurul gri. Mințile oamenilor. Nici ălea nu-s bune, nu?
Doar o nulitate care trăiește pe banii lu mă-sa și ai lui ta-su se apucă să facă liste „ca să facă economii la buget”, că doar dacă a dat tembelul ăla de Musk tonul, poate asta vrea Partenerul de la noi.
Tata a apucat să plece, scârbit, în pensie, de ce s-a ales de munca lui de-o viață.
Speologia merge înainte. Sunt în continuare speo amatori care continuă să bată coclaurii. Fără ei, fără geologi, fără mineralogi, fără oameni care chiar cunosc sol, relief, bazine hidrografice, hărți,
Doar cu trotinetiști și castori,
Ne ducem dracului toți Claudiu. Cu tot cu banii de la pușculiță.
Vezi de treaba ta copile, n-ai tu fire în barbă câtă cercetare a făcut România. Neștiuți, luați în râs, persiflați de tot felul de „intelectuali” de sușă nouă și de diverși gherțoi care n-au pupilă, doar fantă la intrare și gaură la ieșire.
Să nu mă pui să îți vorbesc de horticultură, că întâmplător m-a pasionat și aia.
Sau de oțeluri speciale.
Sau de petrochimie.
Sau de fizică aplicată, fizică nucleară…și altele.
Tăntălăi ca tine sunt printre motivele pentru care oamenii pleacă în alte părți. Mai sunt și altfel de tăntălăi, dar azi nu-i despre ei.
Azi e despre tine. Bravo, Claudiu, bună treabă ai făcut!
