COMENTARIU DE BOGDAN TIBERIU IACOB (PRELUARE INPOLITICS.RO)
Nervi tari și popcorn, cam asta ar putea fi, din păcate, singura idee bună pentru spectacolul care așteaptă România anul viitor, odată cu sărbătorirea centenarului Marii Uniri din 1918. Așa cum păguboase obiceiuri fac ca de 1 Decembrie România să se comporte de parcă a pierdut ceva, nu a cîștigat (colive, mutre lungi de politicieni și înalți prelați, coroane de flori, slujbe bisericești plus stupidele parăzi militare, de parcă realmente am avea ceva de arătat), la fel, anul viitor se anunță de pe acum unul cu scandaluri ale dezbinării în locul unei sărăbători reale a unirii.
Balamucul a început deja, chiar dacă suntem abia în primăvara lui 2017.
Un episod mai puțin băgat în seamă, spre exemplu, dar care spune multe: Legea privind Centenarul Războiului pentru Întregirea Neamului (1916 — 1918) și Centenarul Marii Uniri, adoptată pe 3 mai.
În cinstea Marii Uniri, această lege ar trebui să deschidă drum acordării unor decorații, simbol al concordiei; în loc de asta, iată cum stau lucrurile.
Legea inițiată de PNL prevedea, la origini, înființarea a două decorații noi, ”100 de ani de la primul război mondial” și ”100 de ani de la făurirea Statului Unitar român”.
Acestea urmau a se acorda – prezumtiv de către șeful statului – institutiilor militare și civile, ONG-urilor, autoritatilor administratiei publice locale sau unitatilor administrativ teritoriale care pastreaza intr-o masura deosebita memoria faptelor de arme sau a sacrificiului uman consemnat in Primul Razboi Mondial, precum și a celor care au contribuit la apararea valorilor in numele carora s-a infaptuit Marea Unire din 1918.
De asemenea, președintele țării mai primea dreptul acordării titlului de ”Loc al centenarului 1918-2018” unor localități avînd legătură cu făurirea statului modern.
Banii pentru toate acestea urmau să fie asigurați de guvern, din bugetul statului.
Odată intrată în parlament pe mîna majorității PSD-ALDE, legea a suferit niște ”mici” modificări prin părțile esențiale.
Astfel, respectivele decorații, cu nume ușor schimbat, ar urma să fie acordate, într-adevăr, de către Preşedintele României, dar strict la propunerea motivată a preşedinţilor celor două Camere, a Prim-Ministrului, a Preşedintelui Academiei Române sau a Departamentului pentru Cultură din cadrul Administraţiei Prezidenţiale.
Banii ar urma să fie asigurați din bugetul Cotrocenilor, de parcă titularul de post n-ar avea, și așa, destule cheltuieli pe cap.
Partea frumoasă de aici începe: prin lege se mai înființează o decorație neprevăzută inițial, ”România
Centenară”, care se va conferi de către Parlamentul României, parlamentelor sau altor instituţii ale statelor care au sprijinit eforturile de realizare a statului naţional unitar român modern şi parlamentelor sau altor instituţii ale statelor partenere care au sprijinit şi susţin eforturile României de integrare euro-atlantică.
”Internaționalizarea” decorațiilor ridică, însă, o problemă delicată: cu toată formularea generoasă incluzînd și sprijinul pentru integrare euroatlantică, oare cum ar putea fi decorate state precum Germania și Austria, adversarele noastre în primul război mondial a căror înfrîngere a făcut posibilă, tocmai ea, Marea Unire?
Ori, exact statele respective sunt în topul simpatiilor prezidențiale, ceea ce înseamnă că Iohannis ar putea promulga legea scrîșnind din dinți, de nervi.
În schimb, o asemenea decorație musai să fie acordată cu prioritate, spre exemplu, Dumei de stat a Rusiei, marea noastră aliată din primul război, ca și britanicilor proaspăt ieșiți din UE și, desigur, americanilor.
Nici nu e de mirare că PNL sare acum ca ars și reclamă intervenția Curții Constituționale împotriva propriei legi, susținînd că “Prin forma legii adoptate în Camera Deputaților este eludată instituția președintelui României din acest mecanism constituțional, fiind instituite în paralel alte tipuri de medalii și distincții prilejuite de aniversarea Marii Uniri, spre a fi acordate prin hotărâre a Parlamentului ori prin hotărâre a Guvernului”.
În paralel, semne ale ”concordiei” vin și dinspre Transilvania: la congresul UDMR de ieri, Marko Belo și Kelemen Hunor au ținut discursuri de rău augur pentru anul care va să vină.
Marko Belo, despre Centenarul Marii Uniri:
“Oare noi, ungurii, pe lângă faptul că am recuperat o parte, nu totul din acele drepturi și bunuri care ne-au fost luate, foarte exact, ce ar trebui să sărbătorim? Să sărbătorim acele promisiuni care nu s-au ținut până în ziua de astăzi de la Alba Iulia? Sau politica școlară dintre cele două războaie mondiale? Oare ce să sărbătorim? Să sărbătorim ceea ce s-a întâmplat în 1959 când s-a închis Facultatea Bolyai și pe timpul lui Ceaușescu când limba maghiară a fost degradată ca o limbă de bucătărie în dictatura comunistă? Nimeni nu poate să ne ceară să sărbătorim acest lucru. Apoi, bineînțeles, în 1989 și, repet, după o perioadă situația noastră s-a schimbat, însă în momentul de față ce să sărbătorim? Să sărbătorim faptul că legea care trebuie să asigure învățământul în limba maternă la toate nivelele nu se aplică, de exemplu în cadrul Facultății de Medicină de la Târgu Mureș? (…) Este foarte greu să sărbătorim în asemenea condiții pentru noi. Pot să spun este chiar imposibil”.
“Oare în 2018 ce o să sărbătorească românii? Oare are România ce sărbători în afară de faptul că prin voința puterilor câștigătoare cu 100 de ani înainte s-a creat statul modern român și că este un moment important istoric indiferent de atitudinea noastră? Ce o să sărbătorească majoritatea românească anul viitor, împreună cu noi sau fără noi? Multe mii de kilometri de autostrăzi? Dar nu există! Rețea modernă de cale ferată? Nici asta nu există! Sau mai multe milioane de cetățeni care pleacă din fața mizeriei de acasă? Nici pentru asta nu putem să sărbătorim! Democrația parlamentară deplină să o sărbătorim? Poate statul de drept care este în ruine?”, a conchis Marko Bela.
Nici președintele în exercițiu al UDMR, Kelemen Hunor, nu s-a lăsat mai prejos:
“În România, din păcate, tabloul pe care îl vedem este dezamăgitor. Nu funcționează statul de drept, nu funcționează democrația în România. Din păcate, nu putem vorbi de separația puterilor în stat în România, în ziua de azi, pentru că există foarte multe suprapuneri în ceea ce privește prerogativele și competențele puterilor de stat și există foarte multe abuzuri din cauza acestei lipse a separației puterilor în stat. Legislativul, instanțele judecătorești și Executivul parcă au intrat într-o competiție, într-o luptă. Practic, care își propune să aibă rezultat final desemnarea unui învingător ce va fi deținătorul adevărului absolut, ceea ce nu este bine deloc pentru că acest lucru duce la haos, duce la intimidare și la lipsa completă a unui stat de drept funcțional și eficient. (…) Niciodată nu știi exact ce se va întâmpla mâine(…) Noi, maghiarii din Transilvania, avem interesul ca România să fie un stat de drept funcțional, democratic, în care puterile de stat sunt separate, drepturilor minoritarilor să existe nu numai în sertare, pe hârtie, ci și în realitate și promisiunile care s-au făcut în 1918 să devină realitate și să fim recunoscuți ca minoritate, ca un factor făuritor de stat”.
Avem, deci, nemulțumirile vehemente ale ungurilor și mai avem și invitarea Papei în România, anul viitor; un an în care românii serbează momentul cînd forța și posesiunile Vaticanului în Transilvania au început să se diminueze dramatic.
Înainte de 1918, numai în Ardeal trăiau 2.239.831 supuși ai Papei, față de doar 1.804.572 ortodocși, în timp ce azi, la o sută de ani de la Unire, în toată România au mai rămas doar 1.021.367 catolici.
Cît de benefică va fi vizita suveranului pontif în anul Centenarului și ce impact asupra transilvănenilor va avea ea, nu e greu de imaginat.
Una peste alta, cele sus pomenite sunt doar cîteva elemente menite să stîrnească îngrijorarea vizavi de modul în care manifestările de anul viitor, în loc să aducă un plus de unitate în plan uman, vor aduce un fenomen exact contrar.
Dacă nu cumva – se sperie gîndul! – vom asista la lucruri încă și mai rele!
- Advertisement -
