Foarte multe dosare-cheie ale fostei securități sunt încă în custodia SRI și a existat un blocaj în predarea acestora la CNSAS, a declarat joi Andrei Ursu, fiul disidentului Gheorghe Ursu.
„Ne-am lovit de lipsa unor dosare esențiale pentru rezolvarea acestor cazuri (privind revolta de la Brașov din 1987 și Revoluția din 1989 — n.r.). Deși s-au transmis multe dosare de la SRI la CNSAS, au rămas foarte multe și mai ales dosare-cheie încă în custodia SRI, care mi se pare că sunt deținute împotriva legii. Nu știu din ce motiv și nu vreau să intru în detaliile lipsei de comunicare, dar a existat un blocaj, un blocaj care sper că a fost acum sesizat, în sfârșit, sau luat în considerație de șeful SRI. Domnul Hellvig ne-a dat asigurări că va lua în discuție și va face cercetări serioase în privința dosarelor pe care le-am semnalat că lipsesc, că nu au fost predate CNSAS„, a afirmat Andrei Ursu, la dezbaterea „Procesul comunismului. Probleme și soluții”, organizată de Grupul pentru Dialog Social și revista „22”.
El a spus că a primit asigurări și de la conducerea CNSAS că va continua cu mai multă fermitate să ceară dosarele torționarilor.
În opinia acestuia, „CNSAS ar trebui să primească toate cele 80.000 de dosare ale fostei securități. „Aceste dosare ar trebui predate, pentru că s-a demonstrat că lipsesc. Zeci volume de dosare de anchetă, planul de acțiuni, de sinteză care arătau acțiunile securității între 16 și 22 decembrie lipsesc”, a menționat Ursu.
El a susținut că i-a scris președintelui Klaus Iohannis pentru a-i solicita ajutorul în medierea predării tuturor dosarelor de la SRI la CNSAS, „inclusiv a bazelor de date cu indicativele tuturor dosarelor în custodia securității”.
Andrei Ursu a subliniat că este un moment important pentru rezolvarea acestor dosare, având în vedere că așteaptă demult să se facă dreptate pentru victimele comunismului.
„În aceste dosare s-au făcut mari progrese și, cred eu, sunt aproape de finalizare. Sunt foarte multe probe, mărturii, analize balistice, documente care atestă vinovăția securității, care a fost principalul instrument de opresiune a regimului comunist, deși s-au încercat diversiuni pentru a evita cumva vinovăția securității, mai ales la Revoluție și pe cazul Brașov, fie în cazuri de disidență”, a adăugat Ursu.
El a vorbit despre cazul tatălui său, disidentul Gheorghe Ursu, asasinat în detenție.
„Vreau să aduc la zi cazul tatălui meu, uciderea prin tortură a lui Gheorghe Ursu. Este o cauză care se judecă la Curtea de Apel București, au fost deja de un an tergiversări procedurale. Pentru că era o cauză delicată, au trimis-o la Curtea de Apel București. A început în sfârșit procesul și ieri a fost o ședință la care au venit pentru prima dată martori”, a spus Andrei Ursu.
Mihai Demetriade, istoric, a subliniat, la rândul său, faptul că la cercetarea cazului revoltei muncitorilor de la Brașov din 1987 a ajuns la concluzia că dosarele care probează vinovăția torționarilor lipsesc.
„Ne-am ocupat mult cu cercetarea revoltei muncitorilor de la Brașov. În procesul analizei fondurilor de arhivă de la mai multe unități surse arhivistice am ajuns la concluzia, coroborând informațiile, că, în bună măsură, dosarele care probează vinovățiile torționarilor lipsesc”, a afirmat acesta.
