România pusă la zid în scandalul gunoaielor

În primăvara acestui an, Comisia Europeană trimitea România în fața Curții de Justiție a UE din cauză că a întârziat cu cel puțin patru ani aplicarea unui program mai avansat de gestionare a deșeurilor. În 2008 fusese adoptată o Directivă care punea accentul pe reciclare, dar, în pofida avertismentelor repetate, administrația de la București nu a întreprins nimic pentru punerea ei în aplicare.

În treacăt fie spus, nu doar România a fost trimisă în fața Curții, dar motivele sunt diferite. De pildă Polonia nu a transpus o anumită regulă bancară, favorizând, aparent, câteva bănci locale, Bulgaria, Ungaria, Letonia, Lituania și Slovacia nu au liberalizat piața terenurilor agricole după expirarea termenului de grație, dar sunt și state occidentale supuse acestor urmăriri judiciare cum ar fi Belgia și Portugalia care au ignorat anumite norme europene privind siguranța transportului de mărfuri etc.

Dacă privim la contextul nostru est-european, observăm însă că toate celelalte țări sunt sancționate pentru politici protecționiste, în timp ce România e trimisă în justiție pentru neputință administrativă. Desigur, e și o lipsă de voință politică (într-un sens particular), dar, în esență, incapacitatea de a administra gunoaiele ține mai mult de o slăbiciune structurală și nu are nicio legătură cu vreo diferență de optică politică.

Marți, în cadrul unui seminar dedicat anume acestor probleme, Grațiela Gavrilescu, care deține portofoliul mediului în actualul Guvern, a recunoscut că situația e gravă: ”Suntem într-o situație deplorabilă, iar gradul de reciclare este nici 5% pentru România. Asta este situația. Trebuie să luăm problema în piept și să o rezolvăm. Indiferent dacă noi vrem să colectăm selectiv, pe categorii de deșeuri, acestea sunt strânse la un loc de salubrist și duse la rampă amestecate. Ministerul Mediului va elabora o procedură clară de colectare a deșeurilor. Depozitele din România, cele mai multe dintre ele, sunt neconforme și, din acest motiv, suntem în procedură de infringement la Curtea Europeană de Justiție”

Să fim însă prudenți. Este ușor să recunoști că lucrurile merg rău când vina se trage dintr-un trecut îndepărtat, după cum e facil să faci promisiuni într-un seminar de vară: ”Rezolvăm prin modul în care știm să ne responsabilizăm problemele și problema socială. Spun că 10.000 de tone de deșeu duse la groapă înseamnă șase locuri noi de muncă create, iar 10.000 de tone de deșeu reciclate înseamnă 16 noi locuri de muncă. Dacă până în anul 2030 reușim să implementăm proiectul de Economie circulară, vom crea 180.000 de noi locuri de muncă.” Sună bine, dar mai înainte de a trage concluzii e de preferat să așteptăm mai întâi procedura promisă și să vedem cum funcționează.

Deocamdată situația arată descurajant, căci nu există niciun sistem organizat de a separa deșeurile dupü material (plastic, hârtie, sticlă, metal, etc) și totul ajunge la gropile de gunoi, numite în mod ridicol ”ecologice”. Prin urmare se impune un efort de organizare imens și multă disciplină.

Să mai facem însă o precizare. Comisia Europeană nu se referă la aspectul străzilor într-un oraș ca Bucureștiul și nici la gropile de gunoi de la periferia orașelor, nu atinge subiectul imundității și nu se ocupă nici de cei care răscolesc prin gunoaie, ci mai curând de proceduri generale care se adresează unor administrații avansate. Fără nicio nuanță peiorativă, Comisia face ”o teorie generală a deșeurilor”.

În prealabil, problema gunoaielor ține însă de două lucruri: de gradul de (in)toleranță al oamenilor și de capacitatea de organizare. Căci dacă cetățenii urbei se arată cu adevărat oripilați de străzile pline de scurgeri imunde și de gunoaiele neridicate la timp, atunci salubritatea devine o problemă politică și sunt șanse să primească un tratament potrivit cu condiția unei bune organizări. Dar dacă acest lucru nu se petrece, directivele europene, care tratează chestiuni avansate, vor fi, practic, inaplicabile.