România în zodia nepăsării totale

de Bogdan Tiberiu Iacob, preluare Inpolitics

Ploile nu mai contenesc, România e sub ape, meteorologii anunță noi inundații în aproape toată țara, numărul morților și al sinistraților crește, puhoaiele invadează inclusiv marile orașe, oamenii își plîng avutul dus pe ape la propriu. Pînă la această oră, însă, niciun înalt oficial al statului român nu s-a deranjat să viziteze, măcar simbolic, vreo localitate afectată de inundații. Președintele Senatului e prezent doar la întîlnirile de joi cu ambasadorii străini, cel al Camerei și premierul se întrec în vizite electorale, iar președintele Klaus Iohannis e singurul de după revoluție care nu a călcat vreodată prin vreo localitate inundată. Constatare tristă: România e înecată nu doar de ape, cît mai ales de jemanfișism la nivel înalt.

Scriam fix acum cinci ani, pe vremea guvernării Iohannis-Cioloș:

”Am rîs ori am dat de pămînt cu Tăriceanu și Băsescu pe vremea cînd se călcau reciproc pe bătături vizitînd zonele calamitate, ca președinte și premier. Și cînd vreunul mai scăpa o vorbă nelalocul ei către bieții sinistrați: ”Ce, vreți să vă fac hotel?”.
Sigur că era urît din partea lor să vorbească astfel.
Cum și din partea lui Ponta și Dragnea, premier și ministru, era urît să meargă la locul dezastrului cu barca de cauciuc și să-i spună ”Fă, Doino, aveai chef de inundații?!” ministresei apelor, aflată în preajmă.
Și presa îi taxa la greu, și pe ei….
Acum, asistăm la un fenomen încă mai halucinant decît cele meteo: de zile bune, de săptămîni, inundațiile îneacă jumătate din țară fără ca vreun înalt oficial de la București să miște un deget ori măcar vreo buză.
Nu există comandament de criză, ca pe vremea lui Oprea cel plimbăreț, nu se reunește guvernul în ședință de urgență, cum făcea Ponta cel iresponsabil, nu se dă alarma la ministerele implicate în mod firesc în asemenea situații, precum Mediul, Apărarea, Administrația Publică, Sănătatea șamd. Nu există vreun mesaj de la premier ori de la președinte”.

Suntem, iată, cinci ani mai tîrziu și lucrurile nu se prezintă prea bine.

Klaus Iohannis a ajuns la al șaptelea an de mandat și încă nu a călcat vreodată printr-o localitate afectată de inundații. Pe siteul Cotrocenilor apar în mandatele sale 12 referiri mari și late la inundații.Vreo 2-3 sunt mesaje de solidaritate cu victimele inundațiilor, în rest cuvîntul apare în discursuri sforăitoare despre schimbări climatice pe la varii foruri internaționale.
Iohannis e singurul președinte care, fizic, nu a fost vreo clipă alături – electoral ori sincer – alături de românii afectați de inundații. A mers odată, în august 2014, la o săptămînă după ce apele se retrăseseră, într-o localitate transilvană, dar atunci era doar candidat și nu președinte.
De atunci, se mulțumește să urmărească ”cu atenție și îngrijorare” creșterea periodică a nivelului apelor și cam atît.

Ceilalți președinți, Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu, au mers în repetate rînduri în localități calamitate, au promis sprijin, au dat imbold guvernelor epocii să se implice mai mult; Iliescu a tras de urechi chiar guvernul Năstase, cîndva, acuzîndu-l de măsuri pompieristice. În 2005, tot el îl ruga pe succesorul său să declare stare de urgență din cauza inundațiilor. Băsescu a făcut deplasări încă de cînd era ministru al Transporturilor, apoi în repetate rînduri ca președinte.
Și premierii României s-au implicat prin vizite la fața locului, de la Petre Roman și Nicolae Văcăroiu pînă la Tăriceanu, Boc, Ponta ori controversata Viorica Dăncilă. Presa remarca uneori, critic, că respectivii făceau deplasări la inundații cu elicopterul.

Dar măcar le făceau.

Nu și premierul Dacian Cioloș, care ne transmitea cinic, în 2016, că „nu e cazul să se plimbe cu barca” prin zonele inundate pentru a-şi arăta implicarea într-un proces ”complicat şi tragic”, atîta vreme cît ”la nivelul MAI activitatea se desfăşoară în bune condiţii”.

În anul de grație 2021, însă, se înregistrează o situație fără precedent: niciunul dintre primii patru oameni în stat nu ”servește” inundații și nici miniștrii de rînd nu se înghesuie, cu excepția, poate, a udemeristului de la Mediu, Tanczos Barna.
Președintele a mormăit ceva luna trecută, înaintea participării la reuniunea extraordinară a Consiliului European: ”Am avut, și chiar acum câteva zile, inundații care evident că au produs pagube însemnate. Iată că nici noi nu suntem feriți şi, de aceea, vrem să fim parte a Europei care luptă pentru prevenirea schimbărilor climatice”. Case closed!
Președintele Senatului, Anca Dragu, e missing in action pe toată linia.
Președintele Camerei Deputaților, Ludovic Orban, în schimb, e mai activ ca oricînd.
(Ab)uzînd de funcția parlamentară, el bate țara în lung și în lat de săptămîni bune. În mod categoric pe banii contribuabililor, odată ce vizitele sale sunt trecute pe agenda oficială de președinte al Camerei.

Orban a mers, astfel, în ultima perioadă, în Dîmbovița, Maramureș, Cluj, Sălaj, Buzău, Brăila, Galați, Constanța, Brașov, Mureș, Timiș, Bacău, Botoșani. Și nu doar într-un loc din respectivele județe, ci ci în cîteva localități diferite, gen Bacău, Dărmănești, Comănești, Măgirești în județul Bacău.
Președintele partidului de guvernămînt e în campanie electorală în propriul partid, așa că zonele afectate de inundații lipsesc de pe agenda sa.

În fine, premierul Florin Cîțu pare, și el, prea puțin afectat de dezastrele produse de puhoaie și de dramele umane: abia s-a urnit pentru convocarea a două videoconferințe cu prefecții, în aceste zile, în care a reușit să confunde niscaiva localități afectate și să dea cîteva indicații prețioase. Plus promisiunea unor ajutoare și avertismentul că ”mă voi deplasa personal acolo unde aceste ajutoare trebuie să ajungă să mă asigur că ajung”.

Am paria că se va ”asigura”, în viitorul apropiat, doar în județele unde gruparea sa stă prost în alegerile interne. Deja, premierul a început și el preumblări prin județe, precum Maramureș, Alba, Satu Mare, Sălaj, tot pe linia alegerilor din partid. Niciunul dintre județele respective nu e, însă, pe lista celor afectate de inundații în ultima perioadă. Cînd sunt afectate estul, centrul, sudul și sud-estul țării, premierul are grijă să se deplaseze în vest și nord-vest.

Nu altfel au stat lucrurile anul trecut, cînd viiturile măturau România, iar guvernanții chefuiau cu whisky și trabucuri prin birouri, prin localuri închiriate și își argumentau pasivitatea prin interdicțiile de pandemie.
Cineva ar putea obiecta că o vizită de înalt demnitar nu rezolvă problemele regiunii. Corect. La fel cum vizita la o rudă bolnavă, în spital, nu vindecă. Dar măcar transmite un mesaj de implicare, de căldură și de solidaritate umană celor aflați în nevoie. Ține aprinsă flacăra speranței.

Încet-încet, România intră dă semne că intră în zodia nepăsării totale. Una în care prea-înalții guvernanți nu se mai ostenesc nici măcar aparențele să le mai salveze, în numele unui sictir generat, probabil, de încredințarea că vulgul nu mai contează de mult, nici măcar electoral, așa că la ce bun deranjul?