Jurnalistul Robert Turcescu a postat marți noaptea pe blogul său, relansat în aceeași zi, noi destănuiri despre proiectul televiziunii online pe care o pregătește.
PROIECTUL EDITORIAL AL LUI ROBERT TURCESCU.
Am vorbit azi cu un patron de televiziune „clasica”. Omul se vaita ca e groasa, ca nu mai sint contracte de publicitate, ca nu mai sint bani, ca sa scurtam povestea. Bine, de citiva ani de zile tot aud asta in piata si adevarul e ca e groasa. Dar, revenind la patronul de televiziune, omul era curios sa afle ce m-a apucat cu televiziunea online, de ce risc banii familiei, daca inteleg in ce ma bag… Cind i-am explicat in linii mari cum arata planul de business, care sint sursele de finantare, ca in afara de donatii si de fonduri proprii exista citeva idei care n-au cum sa nu atraga bani din piata de publicitate si ca visul meu este sa echipez un studio cu aparatura care sa nu necesite cinci cameramani, doi-trei baieti la lumini, unul la protocol, trei fete la machiaj si asa mai departe, ci ca ideea e sa pun tehnologia sa lucreze cit mai mult posibil fara sa incarc grila de angajati cu personal inutil, l-am simtit la telefon cum pica pe ginduri. La finalul convorbirii am avut satisfactia sa-l aud spunindu-mi ca vrea sa bem o cafea ca sa afle mai multe, scrie Turcescu.
Jurnalistul mai dezvăluie un moment: Am vazut o reactie similara si in dialogul pe care l-am avut inaintea emisiunii de astazi, de la Nasul TV, cu Cristian Diaconescu. Omul era curios sa-i povestesc ce si cum cu televiziunea online, i-am spus, a facut ochii mari si dupa zece minute a explodat: „Ce tare!”. Da, adevarul e ca o televiziune care sa dea cuvintul telespectatorilor si sa mai inchida gura parerologilor din presa si din politica ar putea fi foarte tare, nu? Mai ales daca oamenii care vor intra in direct, prin webcam-uri sau cu ajutorul unui smart-phone, vor fi altfel in sensul bun al cuvintului.
POSTAREA LUI ROBERT TURCESCU
Iar am intrat in viteza! Dar daca trag cu coada ochiului la anii din urma cam tot asa am tinut-o, ba cu emisiunile, ba cu blogul, ba cu radioul… Nu ma pling, e bine, cu fiecare proiect lansat sau cu fiecare idee pe care incerc s-o pun in aplicare am sentimentul ca ma incarc brusc cu energie si ca va fi bine. Acum, prioritar e proiectul televiziunii online. Trebuie sa iasa, trebuie sa fie bine!
Ma uit curios la reactiile pe care le stirneste acest proiect: citeodata ma minunez sa descopar atitia oameni frumosi, entuziasti, idealisti, gata sa puna umarul, gata sa dea o mina de ajutor, alteori ma ia o stare de sila (ca sa citez din… clasici!) cind vad cita ura aduna in ei niste insi care, din motive numai de ei stiute, ar da orice sa ma vada rupindu-mi gitul intr-o astfel de aventura. Ii compatimesc pe cei al caror profil de FB ii infatiseaza ca fiind oameni tineri si ma gindesc ca un ins care la nici douazeci de ani iti striga din spatele tastaturii „Mori, basistule!” are clar o problema. Cu el insusi.
*
Am vorbit azi cu un patron de televiziune „clasica”. Omul se vaita ca e groasa, ca nu mai sint contracte de publicitate, ca nu mai sint bani, ca sa scurtam povestea. Bine, de citiva ani de zile tot aud asta in piata si adevarul e ca e groasa. Dar, revenind la patronul de televiziune, omul era curios sa afle ce m-a apucat cu televiziunea online, de ce risc banii familiei, daca inteleg in ce ma bag… Cind i-am explicat in linii mari cum arata planul de business, care sint sursele de finantare, ca in afara de donatii si de fonduri proprii exista citeva idei care n-au cum sa nu atraga bani din piata de publicitate si ca visul meu este sa echipez un studio cu aparatura care sa nu necesite cinci cameramani, doi-trei baieti la lumini, unul la protocol, trei fete la machiaj si asa mai departe, ci ca ideea e sa pun tehnologia sa lucreze cit mai mult posibil fara sa incarc grila de angajati cu personal inutil, l-am simtit la telefon cum pica pe ginduri. La finalul convorbirii am avut satisfactia sa-l aud spunindu-mi ca vrea sa bem o cafea ca sa afle mai multe.
Am vazut o reactie similara si in dialogul pe care l-am avut inaintea emisiunii de astazi, de la Nasul TV, cu Cristian Diaconescu. Omul era curios sa-i povestesc ce si cum cu televiziunea online, i-am spus, a facut ochii mari si dupa zece minute a explodat: „Ce tare!”. Da, adevarul e ca o televiziune care sa dea cuvintul telespectatorilor si sa mai inchida gura parerologilor din presa si din politica ar putea fi foarte tare, nu? Mai ales daca oamenii care vor intra in direct, prin webcam-uri sau cu ajutorul unui smart-phone, vor fi altfel in sensul bun al cuvintului. Visez chiar la ziua in care vom avea citeva milioane de „reporteri” in intreaga lume, pentru ca, nu-i asa, sintem peste tot acasa, in orice colt de pe glob e aproape imposibil sa nu gasesti un roman sau mai multi, fiecare dintre ei putindu-se transforma instantaneu intr-un reporter de televiziune daca are in mina un smart-phone, o tableta, un laptop si asa mai departe.
*
De dimineata m-am uitat citeva zeci de minute la un pui de vita-de-vie pe care l-am sadit in toamna in gradina. Tocmai ce si-a deschis frunzele, il alinta un pic de soare… Minunat! A, sa scriu doua vorbe si despre gutuiul plantat in fata casei acum un an, are cinci boboci de floare, nici nu indraznesc sa ma gindesc ca ar putea face citeva fructe in vara asta 
*
Azi, in piata Domenii, la taraba cu ridichi, salata, morcovi si patrunjel. Se aduna cinci vinzatori in jurul meu, oamenii sint disperati. „Domnu’ Turcescu, ne-au pus sa aducem certificatul de producator reinnoit, pina luni, am depus cererea de o saptamina la mine la primarie, in sat, dar ne-au zis aia ca o sa dureze, ca sint prea multe cereri, ce ma fac eu cu salata, cu verdeata, hai, ca morcovul mai sta sub pamint, da’ astea trebuie vindute acum si daca nu venim cu certificatul ala pina luni au zis ca nu mai avem ce sa cautam in piata! ‘Tu-le muma lor de nemernici, dupa ce ca platim taraba cit nu face si le mai dam si spaga 200 de lei in fiecare luna…„. Oamenii sint nervosi. Pronunt in context numele lui Ponta si se lasa cu injuraturi. La Iohannis, gesturi a lehamite.
*
Bancul zilei (desi nu ma omor dupa bancuri asta mi s-a parut amuzant). Cica Laura Codruta Kovesi isi suna iubitul si-l intreaba: „Ne vedem asta-seara? Pe la opt esti liber?„. Iubitul: „Pai, nu stiu, tu trebuie sa-mi spui!”
Gata, ca e tirziu. Noapte buna!
P.S. Acest jurnal public va fi publicat exclusiv pe blogul turcescu.ro. Nu promit ca voi reusi sa scriu zilnic, dar ma voi stradui.
