RISE PROJECT: Dragnea și #PartidulNevăzut își face serviciu secret

INVESTIGAȚIE RISE PROJECT:

#PartidulNevăzut își face serviciu secret.

Printr-o ambuscadă de tip „Marțea Neagră”, PSD a deturnat legea de organizare a celei mai controversate structuri de informații din România: Direcția Generală de Protecție Internă (DGPI), adică departamentul de informații al Ministerului de Interne,  poreclit “Doi și-un sfert”.

DGPI rămâne exclusiv sub autoritatea ministrului de Interne, după ce un punct esențial în lege a fost schimbat pe ascuns.

#Articolul8.

Adică cel care seta comanda departamentului și definea un sistem de control încrucișat. Au dispărut, astfel, avizul CSAT și ierarhizarea militară.

Același serviciu a monitorizat organizația “Dragnea” în 2011.

RISE publică un raport secret despre oamenii și banii șefului PSD – raport care se află acum în arhiva DGPI. Operațiunea a vizat afacerile cu bani publici ale grupării, zeci de licitații, controlul real al firmei Tel Drum, lucrări fictive, donații suspecte la partid, cercuri relaționale și de influență.

Ministrul Carmen Dan, șefa absolută a DGPI după promulgarea legii, a fost consiliera lui Liviu Dragnea la CJ Teleorman.

De atunci, pe cei doi îi leagă servicii mai vechi.

CLASIFICAT ȘI UITAT

„Notă privind aspecte care afectează climatul socio-economic al județului Teleorman.”

Așa se numește documentul clasificat obținut de RISE.

Descrie o „rețea infracțională compusă din persoane cu putere de decizie în județ” prin care Liviu Dragnea, baron local, fraudează fonduri europene și guvernamentale.

Suntem în 2011, la Alexandria.

Ofițerii DGPI arată că, inițial, Tel Drum a fost preluată fraudulos de Liviu Dragnea de la stat. Apoi, timp de peste un deceniu, acesta și-a atribuit majoritatea contractelor publice de asfaltare și deszăpezire prin intermediul unor licitații trucate.

Iar unele dintre lucrări ar fi fost fictive.

Documentul îl identifică încă din primele rânduri pe Dragnea ca fiind „deținătorul majoritar al acțiunilor la purtător de la SC Tel Drum SA”.

„Acțiunile la purtător” sunt certificate anonime. Oricine deține această hârtie, care specifică un anumit procent din acțiuni, are drept de proprietate asupra unei firme. Când se mișcă hârtia, se schimbă patronul. Nu există birocrație, totul rămâne secret. Detalii, AICI.

La vedere, însă, de corporația Tel Drum se ocupă prietenii lui Dragnea din tinerețe. Ei apar în acte.

Raportul prezintă și „organigrama” grupării.

Sunt trecuți în revistă oamenii de bază ai șefului PSD: afaceristul Marian Fișcuci (foto dreapta), fostul deputat Adrian Simionescu, cumnatul lui Dragnea – Florinel Marinaș, fostul președinte al Companiei Naționale de Drumuri – Cristian Duică, directorul general al Tel Drum – Petre Pitiș, funcționari de la Fisc și jurnaliști locali.

DGPI a mai fost preocupat de banii care ajung la PSD, descoperind că Tel Drum ar fi finanțat ilegal campaniile electorale în care s-a implicat Liviu Dragnea. E vizată perioada 2008 – 2009, când au avut loc toate tipurile de alegeri, locale, legislative, prezidențiale.

Au fost monitorizate și alte afaceri ale familiei, precum o tranzacție subevaluată între soții Bombonica și Liviu, cu hotelul Turris din Turnu Măgurele. Și, odată cu asta, ofițerii de informații au aflat un modus operandi. Fostele active de stat, înstrăinate pe nimic în cercul Dragnea, generau evaziune fiscală. Valori reduse, deci taxe mici.

Raportul dezgroapă și zorii prieteniei dintre președinții de azi ai Parlamentului, Liviu Dragnea și Călin Popescu-Tăriceanu, adică tandemul politic care guvernează țara.

A început în 2005 cu 257 de miliarde de lei vechi pe care Tăriceanu i le-a dat lui Dragnea pe mână. Primul era premier, celălalt conducea Consiliul Județean, iar în Teleoman erau inundații grave în acel an. Apa spulberase un pod pe care tocmai îl reparase firma Tel Drum. A fost o lucrare fictivă, scriu ofițerii DGPI, dar pe fondul calamităților naturale, Tăriceanu i-a alocat banii lui Dragnea cu titlu de forță majoră. Asta a permis negocieri cu o singură sursă, evitarea lictațiilor publice, până când fondurile au ajuns la Tel Drum – constatau ofițerii DGPI.

Un an mai târziu, tot pe bani publici, a venit adevărata infuzie de capital.

Redăm integral din informarea DGPI: „în cursul anului 2006, datorită lipsei fondurilor la capitolul drumuri județene, Liviu Nicolae Dragnea propune și obține aprobarea consilierilor județeni pentru contractarea unui credit pe 20 de ani în valoare de 400 milioane de euro pentru refacerea drumurilor județene (…) câștigătorul fiind tot SC Tel Drum SA, care și-a asigurat lucrări pe o perioadă de 3 ani.”

Caietul de sarcini a fost special croit pentru corporație, în timp ce județul Teleorman, cu un buget sărac, care nu depășea 200 de milioane lei anual, a înregistrat o datorie publică de 1,5 miliarde lei.

Raportul DGPI confirmă multe dintre investigațiile RISE Project. Detalii AICI și AICI.

A fost, însă, îngropat instituțional, fără efecte judiciare. Până acum, când cineva l-a scurs din sistem.

Nota clasificată a urmat trei filiere, ajungând la mai mulți beneficiari, iar RISE a încercat să reconstituie traseul documentului pas cu pas.

Prima, și cea uzuală, a presupus trimiterea informării în centrala DGPI de la București, adică „pe flux” – intranetul criptat folosit de structura de informații.

Așa că am mers direct la sursă, în republica lui Dragnea.

CEI CARE AU SCRIS

Ne-am cunoscut într-un restaurant din Alexandria, aproape de ora închiderii. „Știți cât am scris noi aici, dar fără nici un efect?”  Vine o Cola rece și aflăm restul abia după ce dispare chelnerul:

„Mult. Nimic n-a ajuns dosar penal. Am arestat, practic, doar niște clanuri care n-au legătură cu Dragnea.”

E ofițer DGPI și a lucrat în 2011 la operațiunea care-l viza pe baronul roșu. E încordat fiindcă „Dragnea are oameni peste tot, în toate instituțiile, nimeni n-o să vă ajute cu date“.

La plecare, scanează strada cât își aprinde o țigară:

„Mă uit după colegii mei, să n-aveți coadă.”

Stabilește că nu vorbim la telefon niciodată, ci doar față-n față. Există însă un om de legătură prin care vom aranja întrevederile. Ora exactă va fi mereu mai târziu, iar locația reală întotdeauna alta decât cele comunicate la telefon.

„Am stat ore întregi conectat la detectoare de minciuni, așa ne verificau, era procedură standard, dar s-a intensificat suspect după ce-am trimis note informative pe Dragnea și ai lui”, începe el când ne revedem în Zimnicea, într-o cameră cu geamuri largi, la câțiva metri de malul Dunării.

Operațiunea din 2011 e relevantă și acum: „Raportul ăsta ajută să înțelegeți mai bine situația de-aici.”  Îl întrebăm de oameni și firme. Știe tot cercul relațional. „Ăsta e finul lui, ăsta e cumnatul, ăsta e cumătrul, ăsta e vărul, ăștia au fost colegi de clasă.”

Ultima dată, la marginea unei păduri din Teleorman, vorbim despre consecințe.

„Dacă ne făceam treaba toți, nu se ajungea la situația de acum.”

A trimis raportul pe fluxul DGPI, în centrală, respectând procedurile de criptare. S-au ocupat expres de asta pentru că, zice acum, au vrut să lase urme. Documentul se află de atunci în arhiva serviciului de informații.

Apoi au început controalele interne, testele contra-informative și directivele permanente exclusiv pe operațiuni naționale coordonate de la București. Nu mai aveau timp pentru acțiunile locale. Se întâmplase ceva la centrală, crede ofițerul.

L-am căutat, deci, pe cel din centrală care se ocupa atunci de Teleorman.

COMISARUL RETRAS LA DEPUTAȚI

Comisarul Liviu Alexandru Croitorescu era comandant adjunct la DGPI în 2011. L-am întrebat despre raportul informativ:

Liviu Croitorescu: Nota, dacă ar fi parvenit, ar fi avut caracter de „secret de serviciu.”

RISE Project: Asta și este, o notă secretă.

Croitorescu: Păi și cum v-a parvenit dumneavoastră o notă secretă? Păi vă dați seama că nu pot intra într-o discuție pe marginea unui document secret. Nu mai sunt în activitate.

RISE: Deci dumneavoastră ne spuneți că nu ați văzut niciodată această notă?

Croitorescu: Nu cunosc și nu pot să discut pe marginea unor documente clasificate.

Croitorescu a ieșit din DGPI în 2013 și s-a pensionat de tot în primăvara lui 2016, după ce a ocupat și alte funcții în Poliția Română. Acum, în civilie, lucrează în subordinea lui Liviu Dragnea ca expert de securitate la Departamentul de Afaceri Interne al Camerei Deputaților.

DL. CHESTOR CONFIRMĂ TOT

Poliția reprezintă a doua filieră instituțională prin care raportul DGPI a plecat la București.

Destinatar: chestorul Liviu Popa, șeful Poliției Române în perioada 2010 – 2012.

I l-a trimis comisarul Iulian Ciorobescu, comandantul de atunci al Poliției din Teleorman.

Au trecut șase ani, dar chestorul Popa își amintește situația: „Pot să confirm că-i foarte adevărat că inspectorul-șef (n.r. – Ciorobescu) m-a informat cu privire la anumite aspecte care îmbrăcau o formă penală, aspecte legate de o societate Tel Drum din Teleorman, de un hotel, dacă-mi aduc aminte bine, cumpărat pe Tel Drum, cu ceva asfaltări doar pe hârtie. Am fost personal în Teleorman în perioada respectivă și-mi aduc aminte că au declinat dosare, dacă nu mă înșel, către cine era competent, Parchetul General sau alte structuri ale Parchetului.”

La rândul său, comisarul Iulian Ciorobescu retrăiește momentele din 2011. Vorbise despre „lucrare” cu chestorul Liviu Popa și în biroul acestuia din București, de la IGPR.

„I-am dus-o acolo. Era o informare amplă, întinsă pe mai multe pagini, care se referea la lucrări fictive și licitații trucate în favoarea Tel Drum. Îl făcuseră băieții de la DGPI și se vedea asta limpede din modul de redactare. Era specific lor. Au scris tot ce știau despre firmele și oamenii lui Dragnea.”

Îi arătăm documentul, Ciorobescu îl recunoaște.

Nimeni n-a luat măsuri concrete atunci, iar comisarul nu-și explică fenomenul. Știe, însă, că toți cei implicați pe plan local au început să colecționeze probleme la muncă.

„Îmi amintesc că Liviu Croitorescu a început să-i frece pe ăia de la DGPI Teleorman în 2011, după ce-au trimis nota. Așa se plângeau. Practic, nu puteau lucra nimic pentru că Croitorescu îi ținea ocupați toată ziua. Până atunci nu auzisem de el.”

Între timp, chestorul Liviu Popa s-a întors la Oradea, a condus un timp IPJ Bihor, apoi l-a săltat DNA pentru luare de mită. Are acum un proces pe rol.

Comisarul Ciorobescu a fost retrogradat șef la Poliția Videle, fiind și el suspect într-un dosar penal pentru divulgare de date secrete.

LINIȘTE ȘI PENSIE

Raportul DGPI a aterizat și în mâna șefului SRI Teleorman. A circulat in 2011 pe traseul poliție-prefectură-unitatea teritorială de informații.

Cea din urmă defila sub comanda lt. col. Nicu Paraschiv. Nu i-am găsit numărul de telefon, deși s-a pensionat între timp, dar am sunat-o pe soția lui Paraschiv, Miralena, șefa serviciului de resurse umane în Poliția Teleorman.

„Îi transmit soțului întrebările, dar nu vă pot garanta că el vă sună înapoi. Eu promit că îi spun, am numărul dumneavoastră, i-l dau.”

ARHIVELE CARE CONTEAZĂ

Un lucru-i cert: raportul secret despre Dragnea și-a urmat traseul instituțional în Ministerul de Interne.

Echipa operativă s-a asigurat că informarea a fost transmisă prin canalul criptat al DGPI, adică „pe flux”, cum spune sursa noastră. Automat, a fost clasificată la „secret de serviciu” în arhiva departamentului de informații, încă dinainte să ajungă la primii beneficiari. E aici din 2011.

În București, lângă Centrul Vechi, clădirile administrative ale Ministerului de Interne ocupă vreo șase străzi. Una dintre dependințe, adică blocul roșu de pe Eforie, vizavi de Poliția Capitalei, a servit de laborator principal pentru cel mai viciat serviciu secret. La etajul 1, în spatele unor geamuri panoramice, era biroul directorului.

Inclusiv în 2011, când era monitorizată organizația „Dragnea”.

Iar directorul DGPI, adică funcția în sine, reprezintă dintotdeauna un obiectiv de interes major pentru politicieni, indiferent de regim sau de numele oficial al departamentului de intelligence.

„Programul de Guvernare” al PSD prevede și el reforma DGPI. Scrie acolo, printre promisiunile elaborate de strategii partidului, că „informația va trebui să fie mai bine valorificată prin analiză profesionistă exigentă care să ducă la concluzii utile decidenților operativi din domeniul afacerilor interne.”

Lanțul decidenților începe cu șefii DGPI, director, adjuncți etc. De acțiunile departamentului beneficiază mai multe direcții operative ale MAI, dar sunt coordonați de un secretar de stat. Deasupra acestuia mai e doar Carmen Dan din Teleorman, propulsată politic de Liviu Dragnea. Doamna ministru e beneficiarul final al informațiilor DGPI și, legal vorbind, are acces permanent în arhiva departamentului.

1 iunie a fost ziua în care protejata lui Dragnea a devenit stâpâna absolută a DGPI, cu puțin înainte de înlăturarea lui Grindeanu. Printr-un fals în comisiile parlamentare, PSD a demilitarizat structura și a făcut să dispară un punct esențial în procedura de numire a comandanților DGPI: avizul emis de CSAT (Consiliul Suprem de Apărare a Țării). Eliminând ambele condiții, guvernul lasă directorul exclusiv în pixul lui Carmen Dan.

E o preluare ostilă de lege, bazată pe un fals.

Iată cum s-a întâmplat.

CUM SĂ DETURNEZI UN DEPARTAMENT DE INFORMAȚII

La început a fost ZIUA 0, pe 1 noiembrie 2016.

Pe ultima sută de metri, guvernul Cioloș reformează DGPI prin Ordonanța de Urgență 76, un cadru nou de organizare și funcționare, conceput de ministrul tehnocrat de Interne, Dragoș Tudorache.

Cioloș impunea rigori militare în interiorul DGPI, așezând structura de informații pe calapodul unui departament specializat în protecție internă: supravegherea cadrelor MAI.

Militarizarea presupune, de regulă, un control mai sever, specific instituțiilor cu rol de anticorp. În cazul ăsta, principiul a fost aplicat unei entități care poartă istoria celui mai controversat serviciu secret din România. Tehnocrații lichidau astfel o ambiguitate legislativă exploatată politic timp de 27 de ani.

Trimiteau pentru prima dată DGPI sub control parlamentar și, în același timp, mențineau avizul CSAT în procedura de numire a comandantului.

De aceea, textul Ordonanței 76 includea un articol-cheie.

#Articolul8

În viziunea tehnocrată sună așa:

Art. 8 – (1) Directorul general al Direcţiei Generale de Protecţie Internă este cadru militar în activitate, numit în funcţie prin decizie a prim-ministrului, la propunerea ministrului afacerilor interne, cu avizul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

Avizul CSAT este o formă de control încrucișat a deciziilor supreme în stat. Înseamnă că șeful DGPI trebuie acceptat de Președintele României și consilierul său de securitate, de șefii SRI și SIE, șeful Statului Major General, dar și de miniștrii de la Apărare, Interne, Finanțe, Justiție și Economie.

Regula e simplă: indiferent de culoarea politică, toți trebuie să fie de acord. Deciziile CSAT se iau în unanimitate.

Alegerile din decembrie au adus, însă, restaurația. PSD a deturnat legea, desființând controlul încrucișat și trimițând președintelui Iohannis, la promulgare, o variantă sensibil diferită de ordonanța lui Cioloș.

Dacă legea trece, departamentul se întoarce în preistoria lui nouăzecistă, sub control exclusiv politic.

Operațiunea s-a derulat discret, în comisiile parlamentare. Urmează filmul confiscării unui serviciu de informații.

ZIUA 1. 27 ianuarie 2017. Au loc primele proteste împotriva amnistiei și grațierii. Se prefigura #OUG13.

De la etajul 1M al Palatului, cu unghi direct spre piață, Sorin Grindeanu îi trimite o scrisoare lui Liviu Dragnea.

„Cu stimă, (…) Domnului deputat Liviu Nicolae Dragnea, Președintele Camerei Deputaților.”

Mai jos înșiră punctele de vedere ale guvernului PSD față de mai multe inițiative legislative ale guvernului Cioloș. La punctul 12 e ordonanța DGPI. Grindeanu susține în integralitate varianta propusă de Cioloș pentru procedura parlamentară care ar trebui să transforme ordonanța în lege.

Pe 1 februarie, a doua zi după emiterea celebrei #OUG13, proiectul de lege DGPI ajunge la Camera Deputaților, pe masa lui Liviu Dragnea.

Începe masacrul.

ZIUA 2. 7 martie 2017 Deputații din Comisia pentru Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională se întâlnesc cu cei din Comisia pentru Administrație Publică și Amenajarea Teritoriului.

Acesta-i momentul în care intră-n lege deputații din sudul țării, din filialele PSD controlate de Liviu Dragnea – Giurgiu, Argeș, Dolj, București și Ialomița.

Plouă cu amendamente. În total, 37.

 

Primul care pune mâna pe pix e deputatul PSD de Ialomița, Ștefan Bușoiu, fost cameraman la Antena 1, cu probleme de integritate. Bușoiu elimină rolul premierului din procesul de numire a comandantului DGPI.

Varianta lui sună așa la #Articolul8, punctul-cheie privind subordonarea DGPI.

„Art. 8 – (1) Directorul general al Direcţiei Generale de Protecţie Internă este cadru militar în activitate, numit în funcţie de către ministrul afacerilor interne, cu avizul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.”

Și Grindeanu sare din schemă. Râmâne CSAT deocamdată.

Alte amendamente s-au referit la bugetul departamentului sau la nivelul de securitate garantat de structură (secret de serviciu / de stat). Au fost chiar și amendamente legate de uniforma agenților.

ZIUA 3. 14 martie 2017 Legea ajunge în Plenul de la Camera Deputaților.

Opoziția reacționează: „Votăm împotriva politizării unui serviciu de informații, iar numirea șefului acestei structuri-etalon de către ministrul de interne și scoaterea din circuit a premierului Grindeanu arată că domnul Dragnea dorește să-și subordoneze acest serviciu și să-l transforme într-un serviciu politic (…) în serviciul domnului Dragnea și a doamnei ministru de interne de la Teleorman”

Matematica e de partea PSD. Sunt 130 contra 80 de liberali și useriști.

Varianta fără premier trece de Cameră. AICI poți să vezi cum a votat fiecare parlamentar.

 

În aceeași zi, Liviu Dragnea, președintele Camerei Deputaților, îi trimite proiectul de lege lui Călin Popescu Tăriceanu, președintele Senatului. Aici se joacă miza.

ZIUA 4. 26 aprilie 2017. Senatorul UDMR Cseke Attila, membru în Comsia de Administrație Publică și Organizarea Teritoriului, vrea să facă și el un amendament minor la lege.

Dacă numirea șefului DGPI trebuie să fie avizată de CSAT, atunci și destituirea lui trebuie să urmeze aceeași procedură.

#Articolul8 suna astfel în propunerea lui:

„Art. 8, alin (1) Directorul general al Direcției Generale de Protecție Internă este cadru militar în activitate, numit și revocat dinfuncție de către ministrul afacerilor interne, cu avizul Consiliului Suprem de Apărare a Țării.“

Practic, senatorul UDMR întărea controlul CSAT asupra conducerii DGPI.

Numai că amendamentul lui Cseke e falsificat brutal. Pur și simplu, senatorul nu mai recunoaște paragraful. Sub numele lui, scris greșit chiar, #Articolul8 suferă mutații grave.

„Art. 8, alin. (1) Directorul general al Direcției Generale de Protecție Internă este numit și eliberat din funcție de către ministrul afacerilor interne. Numirea în funcție se face cu avizul Consiliului Suprem de Apărare a Țării.”

 

Dispare astfel, din senin, criteriul militarizării, un pilon de bază al reformei din 2016. Șeful DGPI poate fi și civil.

Cseke nu vrea să lase lucrurile așa. Se duce glonț la grupul PSD și protestează. Le spune că, dacă legea e adoptată în varianta măsluită, îi pârăște în Plen. Reclamă că numele lui figura sub niște formulări noi, pe care nu și le asuma.

E prea târziu, spun colegii de la PSD. Legea fusese trimisă la vot, în Plenul Senatului – cameră decizională.

„Eu am făcut un amendament, care poate fi controlat la Comisia de Administrație (…) Am văzut că pe numele meu, la cealaltă comisie (n.r. – de Apărare) s-a mai introdus ceva. Eu atunci m-am dus la colegii din PSD și le-am spus: «Dom’le, eu nu-mi însușesc acest amendament, în forma asta, propusă de Comisia de Apărare, pentru că nu era forma pe care eu am propus-o». Nu vă pot da numele celui cu care am vorbit”, a povestit pentru RISE senatorul Cseke Attila.

ZIUA 5. 2 mai 2017. Cineva salvează situația la grupul PSD. Există totuși o soluție, legea se poate întoarce la comisii. Cseke n-a dat nume, dar omul care întoarce efectiv proiectul de lege din plen este senatorul PSD Șerban Nicolae – „apostolul” grațierii și amnistiei penale.

„Pentru acel amendament la articolul 8”, susține Cseke.

Din rațiuni tehnice, motivează Șerban Nicolae la microfonul Senatului: „Grupul PSD vă solicită retrimiterea la comisii pentru o săptămână, pentru a clarifica chestiuni legate de funcționarea acestei direcții și de stabilire a organelor de conducere. E vorba doar de o săptămână pentru câteva chestiuni de natură tehnică.”

ZIUA 6. 11 mai 2017. Proiectul revine astfel la comisiile de Apărare și Administrație Publică din Senat.

De data asta, dispare semnătura lui Cseke din amendament, dar modificările puse inițial în cârca lui rămân.

Și în timp ce nimeni nu-și mai asumă nimic, CSAT este eliminat complet din mecanismul decizional.

Aceasta-i ultima variantă a articolului esențial:

„Art. 8 (1) Directorul general al Direcției Generale de Protecție Internă este numit și eliberat din funcție de către ministrul afacerilor interne.”

 

Dar cine-i anonimul care a umblat la textul legii? Am sunat pe rând senatorii din comisii până am identificat fantoma. Tot Șerban Nicolae. O recunoaște chiar el într-un interviu RISE. N-a fost de capul lui, însă, a ținut legătura cu șefii de la partid.

RISE: V-ați consultat vreodată cu doamna Carmen Dan în legătură cu această lege?

Nicolae Șerban: Da. Cred că la vremea respectivă ne-am consultat. Nu-mi aduc aminte ca doamna ministru să fi dorit ca la numirea sau la revocarea șefului DGPI să existe avizul CSAT.

RISE: Cu domnul Dragnea ați vorbit despre acest amendament?

Nicolae Șerban: Da. El a considerat că e corect așa, cum spun eu, că nu există o justificare pentru avizul CSAT.

S-a strecurat o eroare, crede Șerban Nicolae, legată de faptul că numele lui nu apare la amendamentul suspect de la#Articolul8, care schimbă toată paradigma de comandă în DGPI.

RISE: Amendamentul nu este semnat. Știți cumva cine e autorul nesemnat?

Nicolae Șerban: Eu, eu, eu, eu am făcut modificarea. Nu știu de ce nu e semnat.

RISE: De ce ați făcut acest amendament? Era o măsură de control, e un serviciu de informații.

Nicolae Șerban: După cum îi arată numele, este Direcția Generală de Protecție Internă, se ocupă de protecție internă, nu mai e structură de informații, a și dispărut „informații” din nume. (…) E ca și cum ar aviza CSAT și Direcția Juridică de la Interne. DGPI culege informații doar pentru protecția internă, cel puțin declarativ, nu vorbesc de ce-ar putea să facă mai pe lângă lege.”

ZIUA 7. 1 iunie 2017. Legea este adoptată la Senat, dar e atacată la Curtea Constituțională de un grup de senatori liberali care susțin că DGPI se întoarce în era poliției politice.

Curtea, dominată de PSD, le-a respins sesizarea.

 

Așadar, legea DGPI, modificată de PSD, se află acum în drum spre președintele Iohannis, pentru promulgare. Actul nu a ajuns încă la Cotroceni, a precizat Administrația Prezidențială pentru RISE.

Dacă legea traversează și această etapă, toate butoanele trec la Carmen Dan, ministrul de Interne.

Am căutat-o cu un set de întrebări, dar ne-a răspuns o consilieră: „Ministrul e într-o ședință operativă, îi spun că ați sunat-o.” A doua zi, alt consilier ne-a asigurat că va transmite răspunsurile ministrului pe tema DGPI. Până la ora publicării, n-am primit nimic.

L-am rugat și pe Sorin Grindeanu, premierul demis, să comenteze scoaterea sa și a CSAT din schemă. N-a știut de intenția colegilor săi, ne-a spus el chiar a doua zi după moțiunea de cenzură din 21 iunie, dar nu dezvoltă subiectul deocamdată.

Pe Dragnea l-am nimerit și mai tensionat. „Nu l-am mutat eu”, a aruncat din mers, în sensul că n-ar avea legătură cu mișcările de la DGPI.

Și fostul președinte Traian Băsescu crede eliminare avizului CSAT este un predecent periculos.

RISE: Ce părere aveți despre scoaterea Doi și-un sfert de sub orice control al premierului și CSAT?

Traian Băsescu: Este în neregulă. E clar că asta a fost făcută pe calapodul lui Dragnea, care a vrut să-i dea doamnei Dan puterea absolută pe un serviciu destul de puternic, să știți. Să nu credeți că e un serviciu slab. De ce? Pentru că acest serviciu are legătură și cu ultimul post de Poliție din țară. Deci, din punct de vedere al rețelei, este mult mai întins decât SRI.

RISE: Putem spune că aceste modificări duc la crearea unui SRI paralel, ca în anii 90?

Traian Băsescu: Categoric da.

SERVICII DIN TRECUT

Relația Carmen Dan – Liviu Dragnea e veche și asumată de ambii încă de la început. Ea a fost mereu o piesă importantă în aparatul funcționăresc al baronului de Teleorman, dar o figură absolut nouă în primul eșalon de cadre PSD.

O recomandă, însă, încrederea lui Dragnea, așa că alegerile din decembrie au propulsat-o pe fosta lui consilieră juridică în fruntea Ministerului de Interne. Și, implicit, deasupra DGPI.

Îi leagă servicii din trecut.

Altă miză – un apartament ANL, alt decor – municipiul Alexandria. S-a întâmplat în 2002, pe vremea lui Năstase, când Dragnea era la primul mandat de șef al Consiliului Județean.

Atunci debutase și programul guvernamental ANL: locuințe pentru tineri în toată țara. În Alexandria, a început cu blocurile „Modern” din centrul orașului. Toate apartamentele au fost scoase la concurs, mai puțin cele din scara F, care au ajuns la bugetarii din oraș, angajați din Primărie, Consiliul Județean, Prefectură, Poliție, SRI, spitale și altele.

Apartamentul 1 i-a fost repartizat lui Liviu Dragnea, iar apartamentul 2, lipit de primul, a fost luat formal de Carmen Dan, consiliera baronului. Repartiția acesteia din urmă a fost doar în scris, fiindcă, în realitate, familia Dragnea ocupa ambele apartamente. Șefului CJ nu-i crescuse încă palatul personal din Alexandria. Situația locativă incertă și familia numeroasă l-au determinat să recurgă la fondul de stat.

În timpul ăsta, Carmen Dan făcea naveta de la Videle. Locuia acolo cu soțul ei.

Ani mai târziu, în zilele noastre, pe fondul agitației cu demiterea guvernului Grindeanu, Liviu Dragnea a încercat să deturneze subiectul apartamentului înspre derizoriu. Era la o conferință de presă și avea un dialog cu Dana Grecu de la Antena 3, referitor la Carmen Dan – prima propunere vehiculată pentru postul de premier. „Da, am înțeles că am stat în același apartament!”, a izbucnit din senin, fără să fi fost întrebat.

Locuințele de serviciu din centrul Alexandriei păstrează și acum însemnele primei familii, adică termopanele cele mai scumpe din bloc, care îmbracă tot etajul 1, față și spate. Și ușile celor două apartamente odată unite sunt asemănătoare, dar timpul a trecut și, dincolo de ele, locuiesc alți bugetari acum.

Finul lui Dragnea de la SRI Teleorman, de exemplu.

Unitatea de informații e vizavi. Când intră în misiune, doar traversează strada. Azi, în apartamentul 1 locuiesc Bogdan și Ionela Pește, cununați de familia Dragnea. El e ofițer SRI, ea e angajată la Protecția Copilului Teleorman, unde a fost colegă cu cele două pesediste pentru care Dragnea ar fi traficat influență ca să fie plătite de stat –  în faimosul lui caz de abuz în servicu pentru care așteaptă verdictul.

Ioana Pește, mama finului de la SRI, lucrează tot la Protecția Copilului, fiind șefă la Resurse Umane. Practic, ea le-a angajat pe activistele PSD, motiv pentru care a fost audiată la DNA.

DANSUL GENERALILOR

„Eu dau asigurări că arhiva DGPI nu a plecat din instituție și nici nu a fost distrusă. Ea are un backup într-un sistem electronic, nu vorbim de niște dosare în formă materială neapărat”.

Așa a spus Carmen Dan la Romania TV, pe 28 mai, cu trei zile înainte de operaționalizarea departamentului de informații cu ultimele modificări aduse de PSD.

Declarația ministrului a venit în contextul unui scandal privind arhiva SIPA – fostul serviciu de informații al Justiției desființat în 2005. Atacul care acreditează ideea că DNA ar șantaja magistrați a fost lansat de consultantul poltic Dan Andronic și susținut mediatic de magnații Dumitru Niro și Sebastian Ghiță. Toți trei sunt anchetați la DNA în dosare complexe cu polticieni. Andronic este și finul lui Niro.

Altminteri, istoria recentă a consemnat că arhitectul DGPI a fost apoi ultimul șef al SIPA și, ulterior, director în firma lui Dumitru Niro. A murit în 2011 într-un spital din Israel.

E vorba despre generalul Gheorghe Dan, o legendă a Securității. A activat la unitatea din București, campioană la atrocități în materie de poliție politică, dar revoluția l-a prins la antitero (USLA). A continuat în SRI-ul condus de Virgil Măgureanu, cu care a intrat repede în conflict, și s-a transferat la SIE. În 1993, a revenit la Ministerul de Interne. S-a întors, practic, în clădirea roșie de pe strada Eforie, fostul sediu al Securității București, acolo unde își începuse cariera.

Înăuntru mai era doar un departament expus public, acuzat de implicare în mineriade, de filaj asupra regelui Mihai și diversiuni împotriva manifestanțiior din Piața Universității. Format cu zeci de ofițeri ai contra-spionajului comunist, încă se numea Direcția Specială de Informații și, din start, fusese un abuz. O spunea actul său de naștere – un decret emis pe 7 februarie 1990 de Consiliul Frontului Salvării Naționale, strămoșul politic al PSD, la inițiativa lui Gelu Voican Voiculescu, unul dintre cele mai controversate personaje ale Revoluției. “Se vor prezenta propuneri concrete de acțiune, inclusiv derogări de la legile în vigoare, justificate de rațiuni de stat”, suna articolul 5. Decretul înființa, de fapt, primul serviciu secret post-ceaușist care raporta direct noului șef de stat, Ion Iliescu. De aici și până la acțiuni diversioniste împotriva opoziției a fost un pas, ceea ce a compromis rapid departamentul.

Prin urmare, în 1993, generalul Dan era șef peste o umbră, dar s-a pus pe construit.

Și așa s-a ridicat temutul “Doi și-un sfert” – jargon inspirat din codul militar al unității (UM 0215) – adică serviciul secret al Ministerului de Interne.

Anii ‘90 au fost jungla averilor de carton și a serviciilor de informații cu reminiscențe sovietice. Nu existau legi de integritate, justiție, comisii de control, licitații publice, conflicte de interese, NATO sau UE. Domnea corupția generalizată, or asta a reprezentat epoca “romantică” a foștilor securiști implicați sistematic în marile afaceri. Pe alții i-au reciclat noile structuri de informații ale tranziției care crescuseră amețitor în lipsa unui control real.

Iar haosul a dus la război.

Sub comanda lui Gheorghe Dan, “Doi și-un sfert” a extins repede și metodic capacități operative. Ca toate serviciile secrete, funcționa compartimentat, cu protocoale de securitate, dezvolta birouri de analiză, croșeta operațiuni sofisticate pe teren și gestiona rețele vaste de colaboratori. Aspira informații de peste tot, din toate mediile penetrate, din lumea interlopă până la cea politică. La butoanele direcțiilor cheie – crimă organizată, resurse umane sau contrainformații – stăteau șefi de miliție ceaușistă și veterani din Direcția I a Securității. “Doi și-un sfert” spărgea monopolul în câmpul informațiilor.

Coliziunea majoră a fost cu SRI.

Au început să se spioneze reciproc în toată țara, să se saboteze pe teren și să influențeze decidenții politici cu rapoarte despre operațiunile ilegale ale celorlalți. Și la SRI, managementul se baza tot pe securisti care supraviețuiseră în aparat și conduceau Diviziunile interne.

Rivalitatea generalilor s-a jucat tactic pe toate fronturile, dar scorul s-a ținut politic.

“Doi și-un sfert” a avut dintotdeauna o vulnerabiltate de ordin legislativ. Se mișca pe steroizi, dar într-un cadru juridic strâmt, cam cât un articol din legea care reglementează Ministerul de Interne. Trebuia să se ocupe în special de “afacerile interne” ale Poliției, dar linia asta devenise subsidiară componentei “Informații”, pănă când unitatea n-a mai încăput în lege.

De cealaltă parte, ambalat într-o normă stufoasă, SRI a avut mereu statut de umbrelă națională de contraspionaj. Teoretic, legea setează și controlul: e subordonat CSAT și dă socoteală Parlamentului. Cu puține excepții constituționale, toate mediile sociale reprezintă spații de manevră pentru SRI, de aceea și beneficiarii “lucrărilor” sunt diverși: de la prefect de județ până la președinte de țară. Celelalte servicii, în afară de SIE, sunt considerate “de nișă”.

În mai 1998, s-a tranșat o rundă.

CSAT a desființat brusc “Doi și-un sfert” pe motiv că unitatea și-a depășit atribuțiile legale și continua să facă poliție politică mascată.

8 ani în care UM 0215 se umflase încât să împartă cu SRI scandaluri de corupție pe prima pagină a ziarelor nouăzeciste – au fost suficienti. Presa  a semnalat ciclic că “Doi și-un sfert” a persecutat constant opoziția politică pe vremea lui Iliescu, iar în mai 1998, acea opoziție era deja la putere de un an și jumătate. Decretul a fost semnat de președintele Emil Constantinescu.

Și “Vulpea” intră-n scenă.

Virgil Ardelean n-avea încă porecla asta când guvernul CDR a scos din ecuație elementul “Informații” și l-a pus în fruntea noului Serviciu de Protecție al Ministerului de Interne. Venea de la Cluj, unde a condus poliția județeană, și tocmai fusese avansat general de brigadă. “Doi și-un sfert” a fost spart în două entități atunci: cea preluată de Ardelean și încă una de investigare a criminalitâții, înglobată în IGPR.

Unitatea “Vulpii” a primit cod militar nou (UM 0962) și timp de un an a ținut capul la cutie, monitorizând angajații MAI. Dar viziunea politică s-a schimbat rapid. În 1999, același guvern CDR a reintrodus Diviza de Informații în organigramă și a redenumit structura în Direcția Generală de Informații și Protecție Internă.

Erau, din nou, serviciu secret.

Au urmat 9 ani în care “Vulpea” a rezistat la post, guvernele s-au schimbat în jurul lui și meciul cu SRI a intrat într-o etapă noua.

În martie 2001, la patru luni după revenirea PSD la guvernare, prim-ministrul Adrian Năstase a conferit atribuții largi UM 0962. De acum, culegea informații privind siguranța națională. Putea sa intercepteze telefoane, să execute percheziții și confiscări fără mandat de la procuror.

Astea au fost coordonatele în care Vulpea a început să-și lege numele de scandaluri gigantice. De la faptul că a pus sub urmărie telefoanele redacției Mediafax ca să verifice sursa unei scurgeri de informații și până la interceptările baronilor care mișcau în frontul lui Năstase –  toate aceste abuzuri s-au înscris într-un palier larg de acuzații publice care au șifonat “Doi și-un sfert”-ul lui Năstase.

“Vulpea” zboară din funcție abia în 2006 când Omar Hayssam, primul terorist condamnat în România, a fugit din țară, iar președintele Băsescu a schimbat toată garda de șefi ai serviciilor secrete.

A venit apoi epoca DNA.

În 2009, Cornel Șerban, comandantul structurii a fost reținut în dosarul magnatului Puiu Popoviciu sub acuzația că ar fi încercat să-l protejeze pe axcesta de ancheta DNA,

În ultimii ani, DGPI a fost semnalat repetat în afara propriei legi, inclusiv de către proprii miniștri (Vasile Blaga). Cu alții, precum Gabriel Oprea, a fost mplicat în scandaluri comune.

În 2016, după 27 de ani, s-a născut actualul DGPI, trecut acum sub control parlamentar, din cenușa fostului DIPI (Direcția de Informații și Protecție Internă).

“Normele legale în vigoare determină existența unor suprapuneri de competență între DIPI și Serviciul Român de Informații în ceea ce privește activitatea de informații în domeniul securității naționale manifestate, în special, în zona combaterii terorismului, cyberintelligence (domenii în care SRI îndeplinește rolul de autoritate națională) și criminalității organizate transfrontaliere, respectiv activităților asociate.”, susținea, printre altele, Guvernul Cioloș în nota de fundamentare prin care justifica reforma DGPI.

Între timp, PSD a schimbat #Articolul8 din legea care a plecat spre Președinție la promulgare.