Prima întrebare pe care am auzit-o în mod repetat, în ultimii ani, de când au început să crească salariile în sectorul public, este: creșterile salariale din sectorul de stat au făcut o presiune și asupra sectorului privat? Privind cifrele, putem spune că nu. Diferențele de creșteri salariale au fost anul acesta încă mari între cele două sectoare economice.
Este clar că întreprinderile cu capital privat s-au conformat indexărilor repetate ale salariului minim, dar doar atât. Au aplicat legea, dar nu au mărit salariile și în raport de rezultatele financiare presupus pozitive. De ce? Pentru că performanțele companiilor nu au fost uniforme, în pofida cifrei impresionante de creștere economică.
Sectoarele în care au fost operate cele mai ridicate creșteri salariale sunt cele care au beneficiat de creșterea economică. Este vorba despre sectorul de retail, 4,3%, și al bunurilor de larg consum, 5,8%. Este clar că pe aceste două domenii s-a construit creșterea economică și că atare managerii de aici și-au permis să acorde măriri de salarii. Trebuie menționat însă că, în general, în cele două sectoare valoarea adăugată este mică și și salariile sunt pe măsură. Cu alte cuvinte, au avut loc creșteri salariale, dar în domenii în care tradițional și prin specificul activității beneficiile salariale sunt relativ modeste.
Există și domenii în care creșterile de salarii sunt sub medie. Este vorba despre sectorul bancar, cu o creștere de numai 2,6%. Ceea ce ne arată că în pofida revenirii la profit, sectorul bancar mai are de traversat o perioadă de restructurare. Unitățile bancare continuă să se închidă, băncile continuă să vândă pachete de credite nepeformante, iar creditarea este în avânt doar pentru persoanele fizice și pentru creditele de consum. De asemenea, sectoare precum cel farmaceutic sau cel industrial au creșteri salariale sub medie.
Așadar, cuvântul de ordine pentru companiile private în materie de politică salarială a fost prudența. Nimeni nu s-a grăbit să arunce cu banii, iar companiile care au beneficiat de creșterea consumului au fost destul de reținute în a mari salariile. De ce? Pe de o parte, pentru că în aceste sectoare economice încă se găsește forță de muncă. Pe de altă parte, pare că există un sindrom post-criză chiar și la companiile care au indicatori financiari pozitivi. Respectiv, managerii se tem să cheltuiască sau chiar să investească. Parcă managerii se tem deja de o nouă criză, chiar dacă ne aflăm în plină perioadă de avânt economic.
În fine, o întrebare importantă este: s-a schimbat piața muncii în ultimii ani? În sensul raportului salarial dintre sectorul de stat și cel privat. Un studiu arată că s-a ajuns deja că salariul mediu la stat să fie mai mare decât cel din sectorul privat. În cifre, în sectorul bugetar salariul mediu lunar este de 2.300 lei, iar în cel privat salariul ajunge la numai 1.900 lei. Suntem, așadar, în față unei anomalii: salariile au ajuns să fie mai mari la stat decât la privat. Anomalie, pentru că este anormal că un salariat din sectorul privat, care își asumă riscuri, căruia i se cere să îndeplinească o serie de indicatori de performanță, să fie plătit mai puțin decât în sectorul bugetar. Această situație poate induce chiar un comportament cu consecințe imprevizibile: cei care intră în activitate vor căuta locuri de muncă în sectorul de stat. Explicațiile acestui fenomen sunt, pe de o parte, sectorul de stat care a recuperat sau chiar a avut creșteri salariale semnificative. Pe de altă parte, patronii mai mici sau mai mari au acordat creșteri salariale cu prea multe rețineri. În concluzie, statul a fost prea generos, iar patronii prea zgârciţi cu salariile angajaților.
