Reporter: Cum vă explicaţi faptul că în mai puţin de o lună, patru actori au aderat la UNPR?
Mircea Morariu: Actorul fiind un personaj care apare pe scena vieţii şi o ştim de la Shakespeare că lumea e un teatru şi toţi oamenii actori, îşi doreşte câteodată să fie în prim-planul vieţii politice, culturale şi aşa mai departe. Eu v-aş reaminti faptul că în urmă cu vreo zece ani cu un asemenea aflux ne-am întâlnit în cazul Partidului România Mare, care ca şi UNPR-ul de astăzi, a avut un fel de expunere teatrală, care a părut un fel de salvator al naţiunii. UNPR a fost socotit ca un fel de partid din acesta, ca a treia soluţie, un fel de situaţie de salvare, de partid de mijloc, ceva între stânga şi dreapta, a făcut parte şi din Guvernul controlat de Partidul Democrat şi face parte din Guvernul condus de PSD. Poate acestea să fie o parte din explicaţii.
Altele ţin de faptul că respectivii actori îşi caută nişte elemente de siguranţă, fie spre a-şi asigura supravieţuirea în anumite funcţii, pentru că iată, din păcate, asistăm la o repolitizare a funcţiilor în teatru, ceea ce se întâmplă la ora actuală în special în teatrele din Bucureşti e semnificativ din acest punct de vedere sau pentru a-şi căuta debuşee viitoare, în perspectiva campaniei electorale, a alegerilor locale şi generale de anul viitor. Sigur, în fond şi la urma urmei, înainte de a fi actori, e vorba despre cetăţeni. În consecinţă, ca orice cetăţean, oamenii aceştia au dreptul de a alege. Că aleg bine sau că aleg rău, ne-o va dovedi doar viitorul.
Rep.: Contează şi doctrina partidului ales de aceşti actori? UNPR vorbeşte mereu de „interesul naţional”…
M.M.: Da, este mai degrabă o lozincă, un slogan căruia mie îmi e greu să-i găsesc şi o substanţă. În România în general e greu de vorbit de doctrine în cazul partidelor politice. De exemplu, PSD ia măsuri cu care se laudă că sunt de dreapta. În cazul UNPR-ului, mi-e greu să spun că ar exista măcar o urmă de doctrină (…). Mi-e greu să observ vreo doctrină şi mă îndoiesc că cei care au optat pentru acest partid şi vor opta în continuare, amintiţi-vă că preşedintele partidului şi-a exprimat speranţa că foarte curând, partidul va avea vreo 500 de mii de membri, cam tot atâţia cât are PSD-ul, deci mi-e greu să cred că cei care optează pentru UNPR ştiu cu adevărat câte ceva despre doctrina acestui partid, cum tare mi-e teamă că nici partidul însuşi nu prea ştie care-i este doctrina.
Rep.: Ce impact va avea adeziunea celor patru persoane amintite asupra activităţii lor artistice? Va exista un efect?
M.M.: Mă îndoiesc că va exista. Unele dintre ele nu mai fac parte din ceea ce se cheamă prim-planul teatrului românesc, indiferent că e vorba despre teatrul dramatic sau cel de revistă. Altele sunt în continuare pe scenă, dar eu sper că scena nu va deveni în zilele, în lunile viitoare, tribună politică. Doamne fereşte să vedem aşa ceva, Doamne fereşte să vedem din nou Cântări ale României, fie şi pe invers pe scenele ţării!
