În altă ordine de idei, este greu de înțeles care vor fi mijloacele financiare cu care se va constitui fondul suveran de investiții. Legea înființării acestui fond a fost trimisă în Parlament și proiectul stipulează că dividendele societăților comerciale vor fi folosite la capitalizarea fondului. Dar întrebarea este: cum vor mai putea fi alocați bani către fondul suveran atât timp cât companiile au fost golite de cash, prin politică agresivă de distribuire a dividendelor.
Într-adevăr, este vorba despre o politică agresivă, pentru că este a doua oară în acest an când statul-acționar majoritar – solicită dividende de la companiile publice. Prima dată în primăvară, acum în toamnă. O procedură neobișnuită, pentru că în mod tradițional distribuirea de dividende are loc o dată pe an, în primele patru-cinci luni ale anului.
O parte din companiile de stat de la care se solicită acum dividende sunt cotate la Bursa de la București, iar specialiștii în piața de capital au tras deja un semnal de alarmă legat de politica de dividende a statului. Un comportament care induce impredictibilitate asupra evoluției financiare a companiilor cu capital public majoritar cotate la Bursă și implicit slăbește încrederea investitorilor.
Ce ar putea să creadă un investitor care ar dori să cumpere acțiuni Romgaz, de exemplu, văzând că statul încearcă să jumulească de bani companiile pe care le are în portofoliu? Desigur, s-ar gândi de două ori înainte să investească.
Din păcate, nici managementul companiilor nu a reușit să facă proiecte de investiții. Dar chiar și așa foamea de bani a bugetului ar fi dat puține șanse companiilor să deruleze investiții de anvergură. Iar în lipsa acestor proiecte, este foarte probabil ca dezvoltarea acestor companii să sufere. Fiecare dintre aceste firme are nevoie de investiții, pentru că sunt legate direct de infrastructura energetică.
Mai mult chiar, Transgaz a încercat o extindere la nivel balcanic, înscriindu-se, alături de o companie franceză, în competiția pentru preluarea a 66% din acțiunile operatorului grec de transport de gaze naturale. În cele din urmă, consorțiul din care a făcut parte Transgaz a fost descalificat din motive ce țin de „legislația europeană”, dar ideea dezvoltării companiei peste granițe a fost interesantă.
Dincolo de nevoia de bani a bugetului, ofensiva stoarcerii de dividende a companiilor de stat arată și haosul care domnește în materie de administrare a acestor firme. Principiile guvernanței corporative sunt ignorate în multe situații, fapt demonstrat și de felul în care Fondul Proprietatea, acționar minoritar, a reacționat. Reprezentanții acestei instituții au contestat în instanță numirea directoratului la Hidroelectrica și revocarea unui reprezentant al fondului în consiliul de administrație.
Într-un gest ce arată a fi mai degrabă de exasperare, Fondul Proprietatea a decis să scoată la vânzare pachetul de acțiuni pe care îl deține la Hidroelectrica.
În ritmul acesta, guvernul jumulește pe rând găinile care fac ouă. A început cu întreprinderile mici și mijlocii pe care le va lăsa fără lichidități prin aplicarea măsurii de plată defalcată a TVA și va termina cu marile firme de stat cărora le ia banii de investiții.
