Nimeni nu poate contesta statistica şi să pună la îndoială procentajul de creştere. Dar, într-o anumită măsură, creşterea este înşelătoare. Dacă luăm pulsul economiei reale, vom constata că lucrurile stau diferit şi că ritmul de creştere se transmite destul de puţin către multe dintre companii sau către salariaţi. Definitoriu este faptul că numărul de angajaţi în economia românească nu reflectă o creştere pe măsura expansiunii economiei. De altfel, numărul de angajaţi este în continuare un indicator marginal în România, spre deosebire de economiile dezvoltate, în care este un reper important. Mai mult, nu există statistici clare cu privire la numărul de salariaţi, cei din sectorul bugetar, de exemplu, fiind aproape imposibil de identificat.
În al doilea rând, preţurile produselor nu cresc. Inflaţia este în continuare cu minus, în pofida prognozelor băncii centrale. Companiile îşi doresc să crească preţurile produselor oferite pe piaţă pentru a obţine profituri mai mari, cifre de afaceri mai mari şi pentru a creşte numărul angajaţilor. Nu se întâmplă acest lucru. Sau mai exact se întâmplă doar într-un număr limitat de ramuri, exemplul pozitiv fiind industria de tehnologia informaţiei. Este clar: creşterea economică este alimentată de consum. Iar creşterea consumului a dus la creşterea importurilor. Ceea ce ne arată că importatorii sunt printre beneficiarii creşterii eonomice.
Stagnarea preţurilor sau scăderea lor este dată şi de scăderea TVA. Cu siguranţă, o parte dintre companii nu au transferat întreaga scădere a TVA în preţul produselor, ci au păstrat şi pentru ele câteva procente din TVA. Au făcut acest lucru doar companiile care şi-au putut permite din punctul de vedere al concurenţei.
Altfel, în ciuda creşterii economice, o serie întreagă de companii şi de industrii se află în suferinţă. Industria petrolieră a redus numărul angajaţilor şi a îngheţat investiţiile.
Companiile cu capital de stat din industria energiei electrice stau pe un munte de bani cash fără să se decidă în ce să-i investească. În industria telecom, concurenţa este dură, iar companiile sunt deja puternic îndatorate.
Piaţa asigurărilor este marcată de conflictul dur dintre companiile de asigurare şi transportatori. Aceştia din urmă reclamă de câteva luni de zile că tariful RCA a ajuns la un nivel greu de suportat. Şi, să nu uităm că, în ultimii ani serviciile de transport şi-au adus un aport pozitiv în balanţa de plăţi a României. Ceea ce arată că tariful RCA poate pune în dificultate o industrie aflată în expansiune pe pieţele externe.
Mai nou, două agenţii de turism şi-au declarat insolvenţa lăsându-i cu „ochii în soare” pe unii dintre clienţii care îşi achiziţionaseră pachetele de vacanţă. Fenomenul este îngrijorător pentru că poate să ducă la scăderea credibilităţii unei industrii de la care România aşteaptă încă foarte mult.
Industria mobilei, care a făcut progrese importante în materie de export, a suferit anul acesta de „scandalul lemnului”, adică a trebuit să suporte o creştere semnificativă a preţului acestei materii prime.
În primele şapte luni ale anului, industria auto înregistrează o scădere a producţiei şi a vânzărilor pe plan european, cea mai mare din ultimii zece ani. Situaţie care naşte întrebarea dacă nu cumva industria auto şi-a epuizat resursele de creştere în România.
Nici dinspre administraţie veştile nu sunt mai bune. Fondurile europene sunt blocate. Indiferent dacă din vina fostei sau actualei administraţii, cert este că absorbţia banilor europeni este extrem de modestă. Plata subvenţiilor pentru crescătorii de animale este mult întârziată, iar progresele în materie de infrastructură sunt inexistente.
Şi atunci, de unde vine creşterea economică? Din consum, care se bazează mult pe importuri, şi din mărirea salariilor în special în sectorul public. Desigur, şi din creşterea creditului, fapt care a adus din nou profiturile în bănci.
Conform unui sondaj realizat recent, reprezentanţii companiilor din industrie sunt de-a dreptul deprimaţi atunci când vorbesc despre evoluţia companilor din domeniu, în acest an. Şi atunci, nu poţi să nu te întrebi: dacă lucrurile merg în felul acesta în economia reală, într-un moment în care există creştere economică de 5%, care va fi situaţia companiilor atunci când creşterea economică de astăzi va fi înlocuită cu stagnarea sau chiar scăderea?
