Contractele cu arme sunt de multe ori nu doar contracte militare ; ele includ adesea şi clauze comerciale care nu au nimic de a face cu Apărarea. Qatarul pusese astfel o singură condiţie ca să semneze contractul cu Dassault prinvind cele 24 de avioane Rafale : să obţină drepturi de trafic suplimentare spre Franţa, « sloturi » cum se spune în limbaj aeronautic, pentru compania naţională Qatar Airways. Si emiratul a avut câştig de cauză. Aparatele companiei qatariote care deservesc pentru moment doar Parisul se vor putea opri de acum încolo şi la Nisa şi la Lyon, probabil de trei ori pe săptămână. « E vorba de al treilea respectiv al patrulea aeroport din Franţa » reaminteşte ziarul Le Monde care dezvăluie aceste negocieri secrete.
Chiar dacă aceste concesii nu apar decât în anexele contractului cu Dassault – adică ar fi trebuit să rămână secrete – ele s-au oficializat mai mult sau mai puţin cu ocazia semnării contractului la Doha. François Hollande a refuzat să vorbească însă despre « ceva dat la schimb qatariotilor » preferând să declare că « discuţiile cu emiratul s-au angajat şi în alte domenii printre care acela al atribuirii unor noi linii aeriene ».
Ca în orice afacere există însă din păcate şi un perdant. In cazul de faţă el are déjà un nume, Air France. Pentru compania franceză lovitura este grea, transmite RFI. Deja în dificultate în capitală din cauza concurenţei celorlalte companii din Golful Persic, firma franceză se va vedea confruntată cu concurenţa şi în aeroporturile regionale. Cu alte cuvinte, aparatele Qatar Airways riscă să « deturneze » o parte din trafic spre hub-ul din Doha în detrimentului celui de la Paris unde operează cel mai mult Air France. Compania franceză ar putea fi de exemplu nevoită să-şi revizuiască destinaţiile ori trebuie ştiut că retragerea unui singur avion de cursă lungă din flotă echivalează cu pierderea a 300 de locuri de muncă ! Air France pierde deja anul bani din 2008 încoace şi îşi tot multiplică planurile de restructurare ca să realizeze economii.
Pentru analişti, decizia, prevăzută deci în contractul de vânzare a avioanelor Rafale, este cu atât mai greu de înţeles cu cât e luată la nivel de stat, stat care deţine încă 16% din acţiunile Air France. Apare astfel un soi de jurisprudenţă iar alte state din Golful persic precum Emiratele arabe unite care vor şi ele să cumpere avioanele Rafale ar putea pretinde la aceleaşi « gesturi » comerciale de la francezi.