Lăudându-l pe Donald Trump, jucându-şi atuurile şi copiindu-i sloganurile – NATO a depus toate eforturile pentru a-l mulţumi pe Donald Trump şi pentru a menţine alianţa unită la summitul de la Haga. Planul a reuşit, deşi a evitat în mare măsură subiecte dificile, de importanţă vitală pentru NATO, cum ar fi războiul din Ucraina, strategia faţă de Rusia şi o probabilă reducere a trupelor americane în Europa. Mai devreme sau mai târziu, NATO va trebui să se ocupe de toate acestea. În plus, în graba lor de a păstra sprijinul lui Donald Trump pentru NATO, membrii europeni ai alianţei au promis să dubleze suma alocată cheltuielilor militare. Problema este că majoritatea nu îşi pot permite să cheltuiască 5% din PIB pentru apărare, scrie Reuters.
Nu a existat nimic subtil în strategia NATO de a-l menţine pe Trump la bord. Rutte a făcut exces de complimente într-un mesaj către Trump, făcut public de preşedintele american în timp ce zbura spre Haga. „Veţi realiza ceva ce NICIUN preşedinte american din ultimele decenii nu a putut face”, i-a spus fostul prim-ministru olandez, scriind unele dintre cuvinte cu majuscule, ca Trump. „Europa va plăti într-un MARE fel, aşa cum ar şi trebui, şi va fi victoria ta”, i-a transmis Rutte lui Trump.
Chiar înainte de summitul propriu-zis, într-un alt semn de complicitate amicală cu Trump, Rutte a reacţionat la comentariile preşedintelui american care mustra Iranul şi Israelul şi le compara cu doi copii care se bat în curtea şcolii. „Tata trebuie să folosească uneori un limbaj dur”, a spus Rutte.
Însă multe ţări europene vor întâmpina dificultăţi economice pentru a îndeplini obiectivul. Această problemă a fost lăsată pentru altădată.
Spre nemulţumirea multor europeni, Trump a adoptat o poziţie mai conciliantă faţă de Moscova şi a sprijinit Kievul mai puţin decât predecesorul său Joe Biden, în încercarea sa de a pune capăt războiului. În timp ce astfel de frământări diplomatice pot menţine NATO unită pentru moment, va fi greu pentru alianţă să funcţioneze eficient dacă există o diferenţă majoră pe termen lung între Statele Unite şi Europa cu privire la o chestiune atât de fundamentală precum modul de a trata Rusia.
„Un summit NATO care, în esenţă, ignoră războiul care încă se desfăşoară în Ucraina ar trebui să ne îngrijoreze pe toţi”, a declarat Julianne Smith, ambasador al SUA la NATO în timpul administraţiei Biden.
În graba lor de a păstra sprijinul lui Donald Trump pentru NATO, membrii europeni ai alianţei au promis să dubleze suma alocată cheltuielilor militare. Problema este că majoritatea nu îşi pot permite să cheltuiască 5% din PIB pentru apărare, astfel încât, deşi vor fi necesare unele sacrificii neplăcute în bugetele naţionale, vor fi şi unele manevre contabile creative pentru a redirecţiona cheltuielile existente către acest efort.
„Nu vor reuşi”, a declarat Guntram Wolff, expert principal al grupului de reflecţie Bruegel, referindu-se la obiectivul de 5%. „Dacă eşti o ţară puternic îndatorată, nu poţi emite mai multe datorii, ceea ce înseamnă alegeri bugetare foarte dificile”, a spus el referindu-se la majorările fiscale substanţiale sau la reducerile de cheltuieli care ar fi necesare.
Văzut ca piesă de teatru politic, summitul de la Haga cel puţin a câştigat publicul vizat: Trump însuşi. În contextul îngrijorărilor cu privire la angajamentul său faţă de clauza de apărare reciprocă a NATO, el a afirmat că Statele Unite sunt alături de aliaţii europeni „până la capăt”.
Deşi puţini contestă faptul că Europa trebuie să facă mai mult pentru a-şi asigura propria securitate în contextul tensiunilor crescânde cu Rusia, obsesia pentru obiectivul de 5% a scurtat o dezbatere separată despre modul în care ar putea fi utilizate mai eficient bugetele militare existente, de exemplu prin acorduri între guvernele naţionale pentru achiziţii comune.
Acum NATO s-au împovărat cu promisiuni pe care – cu excepţia notabilă a Germaniei, ale cărei finanţe sunt solide după ani de austeritate fiscală – majoritatea membrilor le vor considera greu de respectat.
Pentru a atinge pragul de 5%, ţările Uniunii Europene, a căror datorie depăşeşte deja 80% din PIB, ar trebui să tripleze suma de 325 de miliarde de euro cheltuită anul trecut pentru apărare, ajungând la peste 900 de miliarde.
„Potenţialii perdanţi nu sunt doar generaţiile viitoare, împovărate cu datorii uriaşe, ci şi societăţile de astăzi”, a declarat Nick Witney, membru al Consiliului European pentru Relaţii Externe.
„Populaţiile nemulţumite, al căror sentiment de bunăstare economică nu şi-a revenit niciodată după criza economică globală din 2008, vor deveni probabil o pradă şi mai uşoară pentru politicienii populişti sau naţionalişti care câştigă teren în toată Europa”, spune Witney.
