România este departe de a fi o ţară exemplu pentru protecţia minorităţilor, iar în anii 2010 se poate observa de-a dreptul un regres în domeniul exercitării drepturilor minorităţilor, au declarat joi, la Bucureşti, participanţii la dialogul public despre evoluţia situaţiei maghiarilor din România, în cadrul anului jubiliar “30 de ani în libertate” care comemorează aniversarea schimbării de regim. La acest forum iniţiat de ambasada şi de reprezentanţa culturală a Ungariei la Bucureşti, forum desfăşurat în limba română şi găzduit de Institutul Balassi din Bucureşti, Béla Markó, fost preşedinte al UDMR a reamintit: după schimbarea din 1989, maghiarii din România au fost nevoiţi să pornească de la o stare de privaţiune de drepturi totală pentru a-şi reînfiinţa condiţiile instituţionale necesare supravieţuirii, pentru a obţine drepturile fundamentale legate de cultură şi de învăţământ, pentru a organiza reconstruirea comunităţii, transmite agenția maghiară de știri MTI.

Béla Markó a arătat că în ultimele trei decenii una din
deciziile hotărâtoare a fost faptul că UDMR a ales mijloace
politice pentru obţinerea drepturilor comunităţii maghiare şi nu
demonstraţii, nesupunerea civică sau alte manifestări radicale.
Fostul preşedinte al UDMR a calificat drept o întorsătură istorică
– precum şi o dovadă a curajului şefului de stat de atunci, Emil
Constantinescu – prima participare a UDMR la guvernare, în 1996.
Totodată a atras atenţia: construcţia începută atunci în domeniul
drepturilor minorităţilor s-a împotmolit, ba chiar s-a întors pe
dos, dat fiind că în România nu sunt respectate nici măcar legile
existente sau acordurile internaţionale ratificate.

Politologul şi activistul pentru drepturile omului Gabriel
Andreescu a spus: cartea “pericolului unguresc” a fost jucată în
România de SRI, moştenitorul Securităţii, poliţia politică de
reputaţie proastă a comuniştilor, precum şi de fosta elită
comunistă, pentru conservarea şi legitimarea puterii sale. În
opinia sa, în anii 1990 ţara a evitat calea unui război civil de
tip iugoslav doar datorită grupărilor intelectuale care s-au
pronunţat în mod deschis în favoarea drepturilor omului şi ale
minorităţilor, pentru democratizarea ţării – Uniunea Scriitorilor,
Grupul pentru Dialog Social, Liga Pro Europa, Universitatea Liberă
de Vară de la Balvanyos.

Potrivit lui Andreescu, după “miracolul” din 1996 –
participarea UDMR la guvernare – rolul organizaţiilor civile în
protecţia minorităţilor a fost preluat de elita politică, aceasta
însă în anii de după 2010 se loveşte tot mai des de zidul
dezinteresului şi al împotrivirii. În opinia activistului,
drepturilor omului este nevoie de o schimbare de paradigmă în
protecţia minorităţilor din România: trebuie disociată cauza celor
două comunităţi mai numeroase, a celei maghiare şi a celei rome, de
chestiunile celorlalte minorităţi, iar drepturile maghiarilor
trebuie asigurate în cadrul sistemului de autonomii culturale şi
prin autonomia teritorială a Secuimii.

Cel de-al treilea invitat la acest dialog, Adrian Szelmenczi,
reprezentant al agenţiei de monitorizare a presei ActiveWatch, a
subliniat: SRI consideră şi astăzi comunitatea maghiară şi
aspiraţiile secuilor la autonomie ca un pericol pentru siguranţa
naţională. În opinia sa creşte ura verbală antimaghiară, în timp ce
presa românească trece sub tăcere raportul Consiliului Europei care
arată că România încă nu a aplicat convenţiile privind protecţia
minorităţilor pe care le-a ratificat.

Szelmenczi a confirmat faptul că în parlamentul României nu mai
sunt reprezentate partidele extremiste, însă a adăugat că aproape
toate partidele au deputaţi naţionalişti care ar pedepsi cu
închisoarea revendicarea autonomiei teritoriale şi care propun
proiecte de lege cu privire la interzicerea simbolurilor etnice.
Vorbitorul l-a criticat şi pe preşedintele Klaus Iohannis, pentru
că a formulat obiecţie de neconstituţionalitate împotriva celor mai
multe măsuri de protecţie a minorităţilor incluse în noul Cod
administrativ, deoarece astfel – pentru prima dată după anii 1990 –
se încearcă din nou îngrădirea drepturilor minorităţilor în România.

Moderatorul dialogului public, Csaba Asztalos, preşedintele
Consiliului Naţional împotriva Discriminării, a constatat în
concluziile sale: proiectul comun cel mai important al majorităţii
româneşti şi al minorităţii maghiare în ultimii 30 de ani a fost
integrarea europeană şi euro-atlantică a României. El a adăugat:
regresele observate în România anilor 2010 sunt îngrijorătoare
chiar şi pentru că protecţia minorităţilor este indisociabilă de
democraţie, iar lezarea drepturilor minorităţilor pune în pericol
democraţia însăşi.

SCRIE-NE

Nu suntem acum aici. Dar ne poți scrie.

Se trimit datele

©2019 @ optimizare SEO realizata de www.VasPavITConsulting.ro

Log in with your credentials

Ați uitat datele dvs.?