Reprezentanții comunității românești din regiunile Cernăuți, Transcarpatia și Odesa cer autorităților de la București să intervină de urgență pe lângă conducerea Ucrainei pentru modificarea proiectului de lege nr. 16119 privind drepturile educaționale ale minorităților naționale, transmite BucPress din Cernăuți.
CE SUSȚINE BUCPRESS:
Într-o scrisoare adresată Președintelui României, Ministerului Afacerilor Externe și mai multor comisii parlamentare, consultată de BucPress Cernăuți, semnatarii avertizează că unele dintre prevederile proiectului pot lăsa deschisă calea pentru reducerea treptată a educației în limba română. A fost elaborat și un tabel comparativ de 14 pagini, cu amendamente concrete privind limba de predare, statutul școlilor românești, liceele, efectivele claselor, examenele și conducerea instituțiilor de învățământ.
Demersul îi are ca destinatari, între alții, pe Președintele României, Nicușor Dan, ministrul Afacerilor Externe, Oana-Silvia Țoiu, precum și președinții comisiilor pentru românii de pretutindeni, politică externă, drepturile omului și minorități din Senat și Camera Deputaților și conducerea Grupului parlamentar de prietenie cu Ucraina.
Scrisoarea vizează proiectul de lege nr. 16119, înregistrat la 1 octombrie 2026 în Rada Supremă a Ucrainei, „Privind modificarea cadrului legislativ referitor la educația în limbile minorităților naționale”.
Demersul comunității intervine într-un moment în care procedura parlamentară avansează rapid. La 6 octombrie, Comisia pentru educație, știință și inovare a Radei Supreme a examinat proiectul și a recomandat în unanimitate Parlamentului ucrainean adoptarea lui în primă lectură și în ansamblu.
Comunitatea românească susține că nu a avut posibilitatea să-și susțină pe deplin observațiile
Semnatarii precizează că proiectul le era cunoscut încă din etapa de elaborare și că forma sa inițială fusese transmisă inclusiv reprezentantului român din Consiliul asociațiilor obștești ale minorităților naționale din Ucraina. Ei susțin însă că, în acea etapă, comunitatea românească nu a avut posibilitatea unei participări efective la îmbunătățirea textului.
„Socotim însă că minoritatea română nu a avut atunci putința de a-și formula și susține în mod deplin observațiile asupra textului, fiindu-i solicitată, în fapt, mai degrabă susținerea formală a proiectului decât participarea efectivă la îmbunătățirea lui”, se arată în scrisoare.
Mai mulți reprezentanți ai comunității au analizat ulterior atât proiectul inițial, cât și varianta înregistrată oficial în Rada Supremă. Concluzia exprimată în scrisoare este că proiectul conține și prevederi considerate utile, dar lasă nerezolvate probleme esențiale pentru păstrarea școlilor și a învățământului în limba română.
Autorii demersului își fundamentează solicitările pe Constituția Ucrainei, pe Tratatul politic de bază dintre România și Ucraina din 1997 și pe Declarația privind Parteneriatul Strategic dintre România și Ucraina din 12 martie 2026. În interpretarea semnatarilor, aceste documente obligă statul ucrainean să ofere garanții reale pentru exercitarea dreptului la educație în limba maternă.
„Pentru noi, aceste prevederi înseamnă că dreptul la educație în limba română nu poate fi redus la existența unor clase sau la studierea limbii române ca materie, ci trebuie să fie asigurat printr-o rețea de școli și instituții în care această educație să poată fi desfășurată în mod deplin”, se arată în document.
Un argument greu de ocolit se află chiar în Tratatul româno-ucrainean din 1997. Articolul 13 alin. (5) spune explicit că persoanele aparținând minorității române au dreptul să fie instruite în limba maternă „într-un număr necesar de școli și instituții de stat pentru învățământ și specializare”, ținând seama de răspândirea geografică a comunității. Așadar, tratatul vorbește despre școli, nu doar despre clase sau grupe. În interpretarea reprezentanților comunității, dacă necesitățile reale ale comunității reclamă menținerea unui număr mai mare de școli cu predare în limba română, aceste instituții nu ar trebui sacrificate prin aplicarea mecanică a unor criterii generale de reorganizare concepute pentru rețeaua școlară majoritară. Altfel spus, o reformă internă nu ar trebui să golească de conținut obligația bilaterală de a asigura acel „număr necesar de școli”.
Este solicitată existența unei rețele de școli românești, nu doar a unor clase
BucPress Cernăuți a analizat documentele transmise de reprezentanții comunității românești, inclusiv tabelul comparativ de 14 pagini cu propunerile de modificare a proiectului de lege. Dincolo de formulările juridice, amendamentele urmăresc câteva obiective majore: garantarea unei rețele de instituții de învățământ cu predare în limba română, stabilirea clară a românei ca limbă principală de predare în aceste instituții, continuarea educației în limba maternă până la nivel liceal și profesional, protejarea claselor cu puțini elevi, introducerea unor excepții pentru liceele minorităților și evitarea transformării treptate a școlilor românești în instituții în care limba română rămâne doar una dintre limbile utilizate.
Una dintre cele mai importante diferențe dintre proiect și propunerile membrilor comunității privește chiar modul în care este definit dreptul la educație în limba minorității.
Tabelul propune revenirea la ideea unei adevărate rețele de instituții educaționale ale minorităților naționale, nu doar la existența unor clase separate. Comunitatea susține că înainte de schimbările legislative din 2017, educația în limba maternă era garantată până la nivel liceal, iar comunitatea solicită revenirea la această abordare și consacrarea în lege a școlilor minorităților naționale ca formă de exercitare a dreptului la educație în limba maternă.
„Alături de limba de stat” – formularea pe care reprezentanții comunității o vor eliminată
O preocupare care apare în mod repetat în tabel este formula potrivit căreia limba minorității este utilizată în procesul educațional „alături de limba de stat”.
Reprezentanții comunității cer eliminarea acestei formulări din mai multe articole ale legislației, argumentând că ea nu stabilește cu suficientă claritate ce discipline se predau în ucraineană și ce discipline se predau în română.
În motivarea amendamentului, comunitatea afirmă că în școlile românești limba română trebuie să rămână „limba principală de predare” și cere ca aceeași disciplină să nu fie predată în paralel, în aceeași clasă, atât în limba română, cât și în ucraineană.
Tabelul conține chiar o completare explicită a legii: dacă o limbă a unei minorități naționale, care este și limbă oficială a Uniunii Europene, este limba principală de predare, aceeași disciplină nu ar trebui predată simultan și în limba de stat. Autorii explică amendamentul prin necesitatea de a evita ceea ce numesc „pericolul de bilingvism” instituționalizat.
Într-o altă motivare, semnatarii susțin că experiența școlilor românești arată că modelul bilingv a dus deja la reducerea educației în limba română și amintesc de un experiment de predare bilingvă introdus în 2020, contestat în instanță de părinți și profesori.
Educație în română până la terminarea liceului și în învățământul profesional
O altă solicitare centrală este extinderea garanției legale pentru educația în limba maternă dincolo de ciclul primar.
Comunitatea solicită ca dreptul la educație în limba română să fie garantat „până la finalizarea liceului și inclusiv în învățământul vocațional și profesional”. Argumentul invocat este că drepturile existente anterior modificărilor legislative din 2017 nu ar trebui restrânse prin noua legislație.
Aceeași solicitare apare și în scrisoarea adresată autorităților române: copiii români trebuie să beneficieze de educație în limba maternă „până la sfârșitul învățământului liceal și profesional”.
Practic, revendicarea depășește problema câtorva ore în limba română și privește continuitatea traseului educațional: copilul care începe școala într-o clasă cu predare în română să nu fie obligat, la trecerea spre nivelurile superioare, să abandoneze educația în limba maternă din cauza lipsei unei instituții sau a unor clase corespunzătoare în localitate.
Comunitatea contestă mecanismul celor două treimi dintre părinți
Unul dintre cele mai sensibile puncte ale proiectului analizat de comunitate permite extinderea listei disciplinelor predate în limba ucraineană într-o clasă a minorității dacă există o solicitare scrisă din partea părinților a cel puțin două treimi dintre elevi.
Reprezentanții comunității cer eliminarea completă a acestui mecanism. Ei susțin că un asemenea prag nu reprezintă în practică o garanție suficientă, deoarece semnăturile părinților pot fi obținute sub presiunea conducerii școlii sau a autorităților locale.
În tabel este invocat cazul Cartal/Orlivka, unde, potrivit autorilor documentului, părinții ar fi fost obligați de conducerea școlii și reprezentanți ai autorității locale să își rescrie cererile de mai multe ori. Tot acolo, semnatarii afirmă că o „decizie a instituției de învățământ” ajunge, în practică, să fie decizia directorului, influențată de structurile ierarhic superioare.
Din acest motiv, în scrisoarea transmisă Bucureștiului, reprezentanții comunității cer renunțarea la mecanismul celor două treimi, avertizând că el „poate pune școlile minoritare în situația de a-și pierde treptat caracterul românesc”.
Clase românești și cu mai puțin de cinci elevi
Problema demografică este abordată separat. Legislația generală stabilește un efectiv minim de cinci elevi pentru constituirea unei clase în instituțiile publice sau comunale. Comunitatea cere ca această limită să nu se aplice claselor cu predare în limba unei minorități naționale.
În amendamentul propus se precizează că aceste clase ar trebui să poată fi înființate și menținute chiar și cu mai puțin de cinci elevi atunci când acest lucru este necesar pentru exercitarea efectivă a dreptului la educație în limba minorității.
Este un lucru important pentru sate și comunități mici, unde scăderea demografică poate face imposibilă atingerea pragului general. În scrisoare se solicită ca dificultățile demografice să nu fie folosite drept argument pentru închiderea succesivă a școlilor, ci să existe inclusiv măsuri de revitalizare a educației în limba română în localitățile unde aceasta este în declin.
Statutul de „școală a minorității”: comunitatea cere ca acesta să poată fi obținut de la prima clasă în limba română
O altă modificare importantă privește statutul juridic al instituției. În forma analizată, proiectul introduce statutul de instituție de învățământ secundar general a minorității naționale și leagă acest statut, între altele, de proporția elevilor care primesc educație în limba minorității.
Comunitatea propune o soluție mult mai largă: statutul să fie dobândit automat din momentul în care într-o școală este înființată o clasă cu predare în limba minorității.
„Propunem ca dobândirea statutului de școală a minorității naționale din Ucraina să se dobândească automat, din momentul în care în școala respectivă se înființează o clasă cu predare în limba minorității”, se arată în tabel.
Semnatarii leagă această modificare de protejarea rețelei tradiționale de școli, astfel încât pierderea temporară a unei majorități numerice într-o instituție să nu ducă automat la pierderea caracterului și statutului său de școală românească.
Limba română „să nu se oprească la ușa clasei”
Una dintre cele mai concrete propuneri privește conducerea instituțiilor. Proiectul conține prevederi referitoare la cunoașterea limbii minorității de către conducerea școlii, însă comunitatea solicită ca obligația să îi privească nu doar pe director sau directorul adjunct, ci pe membrii administrației instituției.
Motivarea formulată în tabel este sugestivă: administrația școlii pune efectiv în aplicare drepturile elevilor, părinților și profesorilor, iar necunoașterea limbii minorității poate face ca exercitarea acestor drepturi „să rămână numai la nivelul clasei”.
„Pentru ca dreptul la educație în limba română să fie efectiv, el trebuie să poată fi exercitat și în relația cu întreaga administrație a școlii”, argumentează autorii documentului.
Aceeași idee este sintetizată în scrisoarea către autoritățile române prin formula potrivit căreia dreptul la educație în română „să nu se oprească la ușa clasei”.
Proiectul analizat conține și posibilitatea dublării în limba minorității a unor inscripții, documente educaționale și acte ale claselor, precum și includerea în programa instituției a unor elemente de istorie, cultură, tradiții și identitate națională.
Examenele: nu doar subiectele în română, ci și răspunsurile
Tabelul propune și o modificare importantă în ceea ce privește evaluarea externă. Comunitatea consideră insuficientă simpla traducere a subiectelor de examen în limba minorității dacă elevului i se cere să formuleze răspunsurile în ucraineană.
Propunerea este ca absolvenții care au urmat învățământul secundar în limba română să poată susține evaluarea externă în aceeași limbă în care au studiat, inclusiv prin formularea răspunsurilor în română, cu excepția probelor din domeniul lingvistic și literar.
„Nu este suficient ca subiectele să fie traduse în limba română, dacă răspunsurile trebuie formulate în limba ucraineană”, se precizează în tabel.
Aceeași solicitare este reluată în secțiunea referitoare la evaluarea externă din Legea privind învățământul secundar general complet.
Excepții pentru liceele românești de la criteriile generale
Un capitol aparte privește reforma liceelor. Comunitatea cere ca formarea viitoarei rețele de școli să țină cont de necesitatea protejării instituțiilor în care se oferă educație în limbile minorităților naționale.
Textul propus pentru lege introduce chiar principiul potrivit căruia rețeaua trebuie organizată în funcție de necesitatea protejării rețelei existente și a exercitării dreptului la educație în limba minorității.
Mai mult, comunitatea solicită derogări de la criteriile generale aplicabile liceelor academice atunci când aplicarea acestora ar duce la încetarea sau reducerea substanțială a accesului la educația în limba minorității.
În asemenea situații, amendamentul propus ar permite excepții inclusiv de la cerințele referitoare la numărul de elevi, numărul claselor și numărul profilurilor de studiu.
„În localitățile noastre numărul copiilor este mai mic, iar aplicarea acelorași cerințe ca pentru celelalte școli poate duce la desființarea școlilor în care copiii noștri învață în limba maternă”, susțin semnatarii.
Aceasta este una dintre cele mai importante propuneri din întregul document în contextul reorganizării rețelei liceale din Ucraina: comunitatea cere ca criteriile administrative și demografice generale să nu prevaleze automat asupra necesității de a menține accesul la educație în limba română.
Semnatarii cer Bucureștiului șase tipuri de intervenții
Scrisoarea nu se limitează la prezentarea unor observații juridice. Reprezentanții comunității solicită autorităților române să transforme propunerile într-o poziție oficială a României și să o susțină direct în dialogul cu Ucraina.
În primul rând, este cerut „de urgență un demers politic” pe lângă partea ucraineană, inclusiv la nivel prezidențial și guvernamental, precum și pe lângă conducerea Radei Supreme și comisiile parlamentare competente, astfel încât proiectul să nu avanseze în forma actuală înaintea clarificării preocupărilor formulate de comunitate.
În al doilea rând, semnatarii cer o poziție românească oficială și consolidată, transmisă autorităților ucrainene și Radei Supreme, care să includă amendamentele propuse de comunitate.
Parlamentarilor români li se solicită să ia legătura direct cu omologii din Rada Supremă, în special cu membrii comisiilor de specialitate, și să susțină transformarea propunerilor comunității în amendamente la proiect.
Autorii mai solicită utilizarea relațiilor parlamentare bilaterale și a canalelor politice existente, precum și aducerea subiectului în atenția partenerilor și instituțiilor europene, inclusiv în contextul evaluării angajamentelor Ucrainei privind drepturile minorităților naționale.
În plus, scrisoarea cere sesizarea Avocatului Poporului din România și reluarea dialogului instituțional cu Ombudsmanul ucrainean asupra dreptului copiilor români la educație în limba maternă.
„Momentul de față este unul hotărâtor”
Semnatarii insistă că înregistrarea proiectului în Rada Supremă nu înseamnă că textul nu mai poate fi schimbat.
„Considerăm că momentul de față este unul hotărâtor. Faptul că proiectul a fost depus în Rada Supremă nu înseamnă că toate soluțiile sale sunt închise și nici că România nu mai poate face nimic”, se arată în scrisoare.
În opinia lor, tocmai această etapă necesită „o poziție românească limpede, susținută și consecventă”, astfel încât observațiile comunității să ajungă la parlamentarii care vor dezbate legea.
Demersul este semnat de Aurica Bojescu, secretar executiv al Uniunii Interregionale „Comunitatea Românească din Ucraina” și reprezentant al minorității române în Consiliul asociațiilor obștești ale minorităților naționale din Ucraina; Ion Botoș, președintele Uniunii regionale „Dacia” a românilor din Transcarpatia; Eugen Patraș, vicepreședintele Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți; și Anatol Popescu, președintele Asociației Național-Culturale „Basarabia” a Românilor din regiunea Odesa.
Prin componența semnatarilor, demersul reunește reprezentanți ai comunităților românești din cele trei regiuni ale Ucrainei în care funcționează principalele comunități istorice românești: Cernăuți, Transcarpatia și Odesa.
Scrisoarea se încheie cu solicitarea ca tabelul comparativ să fie privit drept o propunere formulată de persoane „care cunosc nemijlocit starea școlilor românești și care vor trebui să trăiască, în anii ce vin, cu urmările legii care se va adopta”.
