Asociatia Magistratilor din Romania, condusa de judecatoarea Gabriela Baltag solicita Avocatului Poporului sa ia masuri pentru salvarea Romaniei de la trecerea sub un nou regim totalitarist. Intr-un comunicat de presa emis duminica, 13 martie 2016, AMR desfiinteaza ordonanta de urgenta adoptata de Guvern vineri seara, prin care SRI – scos din anchetele procurorilor de catre CCR pe motiv de neconstitutionalitate – a fost bagat inapoi in cercetarile penale pe usa din dos, prin reinvierea Directiei a VI-a de Cercetari Penale a Securitatii, scrie Lumea Justitiei.
AMR trage un semnal de alarma si in privinta masurii, din aceeasi OUG, care prevede instituirea unui control judecatoresc – exercitat de presedintele ICCJ, Livia Stanciu – asupra modului in care se realizeaza interceptarile si supravegherile din anchetele penale.
Presedinta Asociatiei Magistratilor din Romania sustine ca desemnarea sefului Curtii Supreme drept unica entitate in masura sa confirme legalitatea executarii mandatelor de interceptare si supraveghere tehnica „reprezinta o reiterare a exceptiei instituite pentru desemnarea si functionarea completurilor de 5 judecatori, de aceasta data la o scara mult mai grava, incalcand fara niciun temei regulile procedurale obligatorii pentru intreg sistemul judiciar, anume repartizarea aleatorie”.
Pentru a inlatura toate aceste masuri, ale ordonantei de urgenta, care contravin, in mod evident, drepturilor si libertatilor omului, si care ingenuncheaza din nou Romania, dupa 26 de ani de cand aceasta tara a platit pretul democratiei cu moartea a peste o mie de persoane, AMR solicita responsabilitate tuturor factorilor de decizie: „este un moment important care poate sa ne deschida usa spre viitor sau, dimpotriva, ne poate intoarce pentru multa vreme in trecut”.
COMUNICATUL AMR:
Asociatia Magistratilor din Romania (AMR) respinge categoric varianta adoptata de Guvernul Romaniei, in procedura de urgenta, in vederea aducerii la indeplinire a masurilor pentru punerea in executare a mandatelor de interceptare si supraveghere tehnica dispuse in procesul penal prin intermediul Centrului National de Interceptare a Comunicatiilor, unitate militara aflata in subordinea SRI, infiintat in anul 2008, dupa toate informatiile existente in spatiul public, printr-o hotarare a CSAT al carei continut nu este dat publicitatii.
Mergand pe o procedura eronata, netransparenta s-a ajuns ca o autoritate administrativa autonoma, cu atributii in organizarea si coordonarea unitara a activitatilor care privesc apararea tarii si siguranta nationala, asa cum este Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, sa dispuna asupra functionarii justitiei peste legile speciale care o guverneaza, dar si peste legea fundamentala.
Astfel, „custodele” interceptarilor si supravegherilor nu este altcineva, in raport de propunerea legislativa adoptata, decat tot Serviciul Roman de Informatii, printr-un intermediar al sau, Centru National de Interceptare a Comunicatiilor, autoritate care nu apare inregistrata/infiintata ‘la vedere’ in nici un act oficial. Mentionarea acestei autoritati in recentul act normativ nu inseamna aducerea ei in legalitate in conditiile in care nu se cunoaste care este actul de infiintare, sediul, statutul, regulamentul de functionare, competentele pana la momentul adoptarii ordonantei de urgenta si nu numai, persoana care detine cea mai inalta functie, organigrama, etc. Nu este posibil ca un organism care va fi insarcinat cu derularea unei parti din actul de justitie, asa cum se va intampla de acum incolo, sa ramana necunoscut, ca modalitate de infiintare, administrare si reprezentare.
Daca Centru National de Interceptare a Comunicatiilor este o unitate militara secreta, astfel cum au ajuns in spatiul public informatiile, in ultimul timp, pornind de la acest aspect, rezulta ca acesta functioneaza obligatoriu pe baza principiului subordonarii, motiv pentru care suntem indreptatiti sa ne intrebam in ce masura institutia aleasa poate garanta o independenta deplina operatiunilor ce ar trebui sa se realizeze potrivit mentiunilor din actul normativ.
Aceasta modalitate oculta de lucru, lipsa de asumare a responsabilitatilor in respectarea legii ale carei dispozitii desi erau clare, precise, au fost nesocotite cu buna stiinta atatia ani, sunt cauze care ne-au adus in situatia de astazi. Solutia identificata „in graba” de executiv dovedeste ca, sub pretextul rezolvarii acestei situatii prezentate apocaliptic, in realitate, s-a urmarit cu intentie, nescuzabil, revenirea la modalitatea de lucru anterioara pronuntarii deciziei Curtii Constitutionale, chiar in conditii mult inasprite.
Prin urmare, implicarea Serviciului Roman de Informatii prin asigurarea suportului tehnic necesar activitatilor de interceptare si executare a mandatelor care nu se refera la siguranta nationala (pentru acestea din urma competentele nefiind niciodata inlaturate, contrar celor sustinute incorect dupa adoptarea deciziei nr. 51 a Curtii Constitutionale), reprezinta o nesocotire grava a legii.
Mai mult decat atat, atribuirea calitatii de organ de cercetare penala speciala Serviciului Roman de Informatii cu toate implicatiile ce decurg din aceasta calitate, anume posibilitatea de a lua chiar si masura retinerii si de a detine spatii proprii pentru aducerea la indeplinire a acestei masuri, in conditiile in care prevederile art. 209 alin. 1 Cod procedura penala nu fac nicio distinctie intre organele de cercetare penala amintite la art. 57 Cod procedura penala, conduce la pierderea tuturor progreselor inregistrate in ultimii 26 ani impotriva conceptiilor si practicilor unui stat totalitar, cum a fost cel anterior anului 1989, intemeiat pe organe de forta.
A fost extinsa in mod nepermis aria organelor de cercetare penala speciale reglementare existenta si in prezent dar care a vizat numai ofiterii anume desemnati de catre comandantii unitatilor militare, comandantii de garnizoana, comandantii centrelor militare si capitanii porturilor. Aceasta prevedere a garantat pana acum, fara nicio exceptie, faptul ca nu pot fi organe de cercetare penala speciale angajatii Serviciului Roman de Informatii, raspunzand in acest mod unor exigente elementare unui stat de drept ce a consolidat principiile unei democratii autentice. Pana in prezent, angajatii acestui serviciu de informatii au avut, potrivit reglementarilor legale care s-au bucurat de publicitate, numai competente in acordarea de sprijin la efectuarea anumitor activitati de cercetare penala, pentru infractiuni privind securitatea nationala.
Toate persoanele aflate in cele mai inalte functii care au reclamat zilele acestea respectarea deciziei instantei de contencios constitutional, prin solutia ‘de avarie’, identificata si adoptata, nu au facut decat sa nesocoteasca scopul deciziei si sa ignore cele mai elementare principii ale statului de drept.
Asociatia Magistratilor din Romania (AMR) solicita sprijinul tuturor autoritatilor publice, dar mai ales Avocatului Poporului, autoritati care prin lege au posibilitatea contestarii recentei ordonante de urgenta, dar si explicatii Consiliului Superior al Magistraturii, Ministerului Justitiei si Ministerului Public pentru a cunoaste care au fost motivele neimplicarii directe a procurorilor, pana in prezent, in efectuarea operatiunilor de interceptare si supraveghere astfel cum a dispus totdeauna legea, precum si considerentele incredintarii si acceptarii derularii acestor operatiuni de catre un serviciu specializat in domeniul informatiilor privitoare la siguranta nationala.
Instituirea unui control, cu titlu general, asupra modalitatii in care sunt executate mandatele de interceptare si supraveghere tehnica, prin concentrarea numai in responsabilitatea unui singur judecator, respectiv a Presedintelui Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a acestor atributii, imposibil de realizat, in concret, reprezinta o alta masura incorecta. Verificarea unui numar considerabil de mandate de interceptare si supraveghere, emise anual, in masura sa dezechilibreze si cele mai relevante statistici in materie, la nivel mondial, exclude reprezentantul instantei supreme de la posibilitatea desfasurarii oricarei alte activitati profesionale, chiar daca ar mai delega pentru aceasta activitate si un alt judecator.
De asemenea, nominalizarea unui judecator anume, raportat la functia detinuta si instanta de unde provine, prin chiar actul normativ adoptat, contestat, incalca principiul repartizarii aleatorii, principiul dupa care functioneaza, ca regula, in prezent, sistemul judiciar si, inlatura posibilitatea ca orice judecator care are competenta sa instrumenteaza cauze in materie penala, sa poata controla activitatea de urmarire penala, asa cum se intampla cu toate celelalte acte supuse controlului judecatoresc, dar mai ales asa cum rezulta din ansamblul normelor de procedura, in vigoare.
Desemnarea Presedintelui Inaltei Curti de Casatie si Justitie drept unica entitate in masura sa confirme legalitatea executarii mandatelor de interceptare si supraveghere tehnica, potrivit viziunii ordonantei de urgenta adoptate, reprezinta o reiterare a exceptiei instituite pentru desemnarea si functionarea completurilor de 5 judecatori, de aceasta data la o scara mult mai grava, incalcand fara niciun temei regulile procedurale obligatorii pentru intreg sistemul judiciar, anume repartizarea aleatorie.
O mentiune deosebit de periculoasa, in masura sa genereze incertitudine, prin modalitatea in care a fost redactata, care sufera, la o prima examinare, de aceleasi vicii retinute si in sarcina recentelor dispozitii declarate neconstitutionale in ceea ce priveste claritatea, precizia si previzibilitatea, se refera la faptul ca detalierea conditiilor concrete, a modalitatii in care se va realiza controlul exercitat de catre reprezentantul instantei supreme urmeaza a fi explicate prin modificarea regulamentului de organizare si functionare al instantei.
Asociatia Magistratilor din Romania (AMR) solicita responsabilitate tuturor factorilor de decizie intr-un moment important care poate sa ne deschida usa spre viitor sau, dimpotriva, ne poate intoarce pentru multa vreme in trecut”.
