de judecător Florica Roman (preluare blog)
Tema justitiei a divizat grav romanii, impartindu-i in doua tabere, aparent ireconciliabile.
Pe de-o parte, sunt membri ai clasei politice, presei, societatii civile si unii magistrati, care sustin ca avem o justitie eficienta, independenta, moderna, europena, prin urmare nimic nu trebuie sa se schimbe sau, oricum, orice s-ar schimba sa fie numai in directia intaririi status qvo-ului.
Pe de cealalta parte, sunt cei care au luat cunostinta cu oroare despre erori judiciare, abuzuri, derapaje inacceptabile, colaborari cu serviciile secrete, lipsa completa de raspundere a procurorilor si judecatorilor. Acestia cred ca justitia trebui sa revina in matricea ei constitutionala, ca trebuie sa se renunte la colaborari sulfuroase cu alte institutii ale statului si ca magistratii trebuie sa raspunda penal, disciplinar si material atunci cand gresesc.
Prin urmare, includerea unor dezbateri privind justitia in campania electorala pentru europarlamentare nu poate decat sa adanceasca falia intre cele doua tabere si sa compromita si mai mult increderea cetatenilor in justitie, ceea ce este foarte grav pentru societate si foarte daunator pentru justitie.
In contextul discutiei despre anuntatul eventual referendum pe justitie, e bine ca toti cei interesati sa aiba in vedere urmatoarele:
1. Un astfel de referendum este convocat de Presedintele Romaniei, in baza art. 90 din Constitutie, care prevede: “Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional”.
Altfel spus, Presedintele Romaniei face un plebiscit pentru a afla vointa poporului cu privire la o problema de interes national.
2. Aceste referendumuri nu sunt obligatorii, ci au numai rol consultativ, fiind o referinta pentru decidentii politici cum sa modifice legi sau politici publice.
3. Conform Legii referendumului 3/2000, referendumul pentru probleme de interes national nu poate fi facut pe teme ce nu pot face obiectul revizuirii Constitutiei, care sunt:
“ARTICOLUL 152 – Limitele revizuirii
(1) Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.
(2) De asemenea, nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.
(3) Constituţia nu poate fi revizuită pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă şi nici în timp de război.”
4. Art. 2 alin. (1) din Constitutie prevede ca “Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum”.
5. Art. 5 alin. (2) din Legea 3/2000 a referendumului prevede ca “Referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puțin 30% din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente”.
Prin urmare, cand vorbim despre o chestiune de “interes national”, cu atat mai mult cu cat e vorba de a “consulta” “vointa” poporului, pentru a da legimitate unui asemenea plebiscit popular, prezenta la vot trebuie sa fie de peste 50%+1.
Nu vorbesc despre validarea referendumului, care oricum nu produce efecte juridice, ci despre faptul ca, pe o tema atat de importanta si care a divizat Romania, cum e justitia, doar o prezenta de peste 50% ar legitima si ar face util demersul.
In instantele din Romania sunt milioane de dosare pe rol anual si nu exista familie care sa nu fi fost parte sau sa nu fi avut pe cineva apropiat parte intr-un proces civil sau penal in ultimii 30 de ani.
Daca un referendum despre justitie nu strange 50%+1 dintre votanti, indiferent de cum se voteaza, inseamna ca cei care au initiat referendumul sunt compromisi si/sau tema ori unghiul din care este abordata tema justitiei este una compromisa, care nu intereseaza marea masa a romanilor.
Indiferent de motiv, un scor sub 50%+1 prezenta la vot pentru referendum va compromite orice discurs despre justitie, atat pe cel demagogic, cat si pe cel axat pe problemele reale din justitie.
Esecul referendumului pentru justitie ar insemna si esecul politicilor din cel putin ultimii zece ani, politici focusate intens numai pe acest domeniu.
De asemenea, o prezenta sub 50%+1 dintre cei cu drept de vot la respectivul referendum ar fi un semnal ca cetatenii s-au saturat de demagogie si populism ieftin, ca s-au saturat ca justitia sa le fie prezentata ca unica solutie la toate problemele sociale.
Pe de alta parte, folosirea populista in scop electoral, inca o data, a justitiei, printr-un referendum convocat odata cu alegerile europarlamentare, risca sa delegitimeze si sa compromita total justitia, aflata si asa in cadere libera in ceea ce priveste increderea cetatenilor in ea.
Dincolo de costul electoral platit de initiatorii referendumului, costul pentru Romania si cetatenii ei a unui astfel de demers populist, care angreneaza justitia in jocul politico-electoral, va fi acela ca va diviza cu adevarat iremediabil societatea romaneasca, cu consecinte incalculabile pe termen mediu si lung.
Pe scurt, propunerea unui asemenea referendum si rezultatele lui trebuie sa angajeze raspunderea cuiva pentru ca justitia nu mai poate fi o maciuca de bataie eterna in caftelile politice.
