În țările occidentale — Regatul Unit, SUA, Canada, Olanda și altele — populația de șobolani a crescut brusc, relatează BBC, descriind situația în titlul articolului său drept „Ratmageddon”.
Asociația Britanică pentru Controlul Dăunătorilor (BPCA) raportează că jumătate dintre firmele sale membre au înregistrat o creștere a apelurilor pentru dezinsecție în ultimii cinci ani. Cleankill, o companie care operează în sudul Angliei, raportează o creștere de 20% a acestor apeluri din partea locuitorilor în ultimii doi ani.
Conform unui studiu publicat în revista Science Advances, o creștere a activității șobolanilor în ultimii 20 de ani a fost observată în orașe americane precum Washington (aproape 400%), San Francisco (300%), New York (160%) și Toronto, Canada (180%).
Un reprezentant BPCA citează disponibilitatea pe scară largă a fast-food-ului, problemele legate de colectarea deșeurilor municipale și perturbarea infrastructurii de canalizare în timpul construcției drumurilor ca motive pentru creșterea populațiilor de șobolani. Dr. Bobby Corrigan (fost cercetător la Departamentul de Sănătate al orașului New York) citează creșterea temperaturilor globale și, în consecință, iernile mai calde, care facilitează proliferarea rozătoarelor, ca un al doilea factor. Oamenii de știință cred, de asemenea, că ecosistemele urbane sunt un factor care contribuie: clădirile și asfaltul se încălzesc și rețin căldura mai mult timp acolo decât în zonele rurale.
După cum notează BBC, șobolanii sunt fenomenal de prolifici. O femelă produce de obicei aproximativ șase cuiburi pe an, fiecare conținând până la 12 pui. Sunt capabili să-și reia reproducerea după doar nouă săptămâni, ceea ce înseamnă că doi șobolani pot produce potențial peste 1.000 de urmași pe an.
O altă „superputere” a acestei specii este o combinație de „neofobie” (frica de orice nou) și absența reflexului de vomă. Din această cauză, șobolanii nu se năpustesc asupra niciunei hrane pe care o găsesc și tind să o guste doar câte puțin, reducând eficacitatea capcanelor otrăvitoare, scrie publicația.
Dr. Alan Buckle de la Universitatea din Reading a petrecut 30 de ani dezvoltând noi otrăvuri pentru șobolani, dar recunoaște că „a eșuat”. Dacă o otravă are un gust neplăcut sau îi provoacă disconfort sau durere unui șobolan, acesta nu o va mai mânca. Prin urmare, agenții de combatere a dăunătorilor folosesc medicamente cu acțiune mai lungă, inclusiv anticoagulante care provoacă sângerări interne și, în cele din urmă, moarte. Mutațiile genetice care conferă șobolanilor o anumită imunitate la diverse medicamente sunt considerate o problemă separată.
Pericolul reprezentat de șobolani constă în capacitatea lor de a transmite boli grave oamenilor, cum ar fi leptospiroza, o infecție transmisă prin contactul cu urina, sau hantavirusul, care se transmite prin inhalarea fecalelor, se arată în notă.
Specialistul în combaterea insectelor curate, Alex Donovan, consideră că este practic imposibil să se combată o infestare de o asemenea amploare. El spune că există prea multă mâncare și prea multă risipă. „I-am ignorat pe șobolani și i-am lăsat să scape de sub control. Și acum plătim prețul”, este de acord Dr. Corrigan.
