În timp ce Bruxelles-ul reglementează, Washingtonul finanțează. Exportăm fabrici, importăm șomaj. Noi cu regulile, ei cu banii. În timp ce americanii le dau companiilor facilități să construiască fabrici, le dau energie ieftină, UE le dă dosare cu șină și standarde verzi, care le pun în față un test de stres pe care nu e sigur că îl vor trece. Factură pe spatele cetățeanului. Într-un răspuns pe care mi l-a trimis acum câteva zile, comisarul pentru Strategii Industriale, Stephane Sejourne, admite că subvențiile industriale și prețurile la energie din țările terțe pun o presiune uriașă pe companiile europene. Ar fi cam 30.000 de locuri de muncă în pericol, afirmă europarlamentarul PNL/PPE Rareș Bogdan.
Numai că soluția avansată de Comisie este “Pactul pentru o industrie curată” (februarie 2025) și noi acte legislative privind calitatea locurilor de muncă. Așadar am făcut încă o interpelare în care spun așa: “Constat o asimetrie strategică majoră: în timp ce SUA atrage capitalul european prin stimulente fiscale directe și energie ieftină, prin măsuri de tip IRA (Inflation Reduction Act), UE răspunde prin noi straturi de reglementare, birocrație și ținte climatice stricte, care cresc costurile de conformare pentru producători.1. Cum se va asigura Comisia că „Pactul pentru o industrie curată” nu va accelera fenomenul de relocare în SUA, având în vedere că adaugă costuri administrative noi, în loc să ofere reduceri directe de costuri sau compensații pentru decalajul de preț la energie?2. Deține Comisia un studiu de impact cantitativ care să evalueze câte companii din sectoarele intensiv energetice riscă să aleagă subvențiile din SUA în detrimentul noilor scheme de conformare propuse de UE?, mai spune Bogdan.
