Gheorghe Ursu. România defectă, unde victimele devin călăiDe câteva zile mă gândesc doar la faptul că dizidentul Gheorghe Ursu a fost omorât în bătaie a doua oară. În sentința care i-a achitat pe ofițerii de securitate acuzați că l-au torturat și ucis, în noiembrie 1985, mai lipsea ca judecătorii să-l numească turnător, cu subiect și predicat, iar dezamăgirea cruntă care ne-a cutremurat la aflarea veștii s-ar fi transformat într-o depresie. Cum ieșim din acest cataclism sufletesc provocat de o injustiție mai necruțătoare ca taxele si fiscalitatea excesiva ce ameninta companiile private si deopotriva, toti proprietarii!?, afirmă prim vicepreședintele PNL Rareș Bogdan pe Facebook.
CE MAI SUSȚINE RARES BOGDAN:
O frază din multele care-ți dau senzația că judecătorii au greșit filmul stăruie în minte cu pericolul de a-i da stingerea: „Este totuși dificil de considerat că victima a fost un adevărat disident politic”. …Păi asta s-a străduit să convingă și securitatea. Ne-am întors în timp, am căzut într-o linie temporară distopică, într-un univers paralel unde betonul se toarnă din jos în sus?
În aceeași logică, urmează ca în Dosarul Mineriadei, instigatorii să fie felicitați, iar cei care au protestat în Piața Universității să fie căutați și trimiși în judecată? În Dosarul Revoluției vom asista la răsturnarea cauzalității și li se va face dosar penal celor care l-au huiduit în 21 decembrie 1989 pe Nicolae Ceaușescu, iar cei 1000 de români morți după fuga dictatorului vor fi considerați invenții? În Dosarul 10 august vor fi încătușați oamenii care au fost gazați și bătuți doar deoarece cutezau să protesteze?
Citiți din motivare și vă cruciți: Ursu „nu a fost un opozant al regimului comunist și nu s-a aflat în relații de adversitate cu organele de securitate ale statului, atâta timp cât opiniile sale și dezacordul față de politica și conducerea de stat nu au fost făcute publice, nu au ajuns la cunoștința publicului larg pe vreo altă cale și nu au produs vreo consecință în realitatea exterioară (nu au fost de natură de a propaga idei și concepții ostile ori de a instiga la acțiuni împotriva orânduirii socialiste”.
Adică scrisorile trimise de Gheorghe Ursu la „Radio Europa Liberă”, în care Ceaușescu era acuzat de crimă, pamfletele sale, opiniile legate de Congresul al XIII-lea al PCR n-au existat? Interogatoriile de la Securitate, care i-a cerut numele contactelor, n-au existat nici ele? N-a existat nici interesul securității pentru prietenia sa cu Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, acuzați de „concepții dușmanoase”? Cum a fost ignorat dosarul său de urmărire, care contrazice flagrant motivarea Înaltei Curți?
Procurorul general al României este obligat să atace printr-o cale extraordinară achitarea torționarilor disidentului Gheorghe Ursu. Orice altă atitudine va fi o legitimare a unei nedreptăți istorice care a transformat, în acte, un bărbat care s-a opus regimului comunist, criminal, devastator pentru genetica unui popor, într-un tip dubios. O merită Gheorghe Ursu, dar și cei care au rezistat în munți, au făcut pușcărie politică, au murit în picioare în închisorile comuniste. O merită inimile unei mâini de foști deținuți politici, tot mai puțini, care n-au pensii speciale, ci niște indemnizații de mizerie. O merită toți cei care nu și-au vândut conștiința și care continuă să reziste, în sufletul lor, unei lumi tot mai dezaxate, rugându-se mereu pentru țara lor.
